Alfred Alessandrescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Alfred AlessandrescuCompozitor, pianist şi dirijor român (Bucureşti, 2 august 1893, — id., 18 februarie 1959). Studiile muzicale le începe la Conservatorul din Bucureşti (1903-1911), avându-i printre profesori pe D. G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie). Se perfecţionează la Schola cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924), unde urmează compoziţia cu Vincent d’Indy, iar în anul universitar 1913-1914 audiază cursurile de compoziţie ale lui Paul Vidal la Conservatorul din Paris, frecventând şi Facultatea de Drept din acelaşi oraş.

Alfred Alessandrescu a activat mult timp ca pianist de muzică de cameră (1919-1945), aproape patru decenii a dirijat orchestra Operei Române din Bucureşti (1921-1959),iar în paralel a fost dirijor (1926-1940) şi subdirector (1926-1937) al Filarmonicii din Bucureşti.

(mai mult…)

George Stephănescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)

Ciprian Porumbescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Şipotele Sucevei, 1853 — Stupea, azi Ciprian Porumbescu, Suceava, 1883). începe să înveţe muzica în localitatea natală, lucrând în particular cu Carol Miculi (teorie solfegii); îşi continuă studiile la Ilişeşti cu Simion Mayer (vioară) şi la Suceava. Se perfecţionează la Institutul teologic din Cernăuţi (1873-1877) şi, în sfârşit, la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst din Viena (1879-1881), unde l-a avut printre maeştri pe Anton Bruckner (armonie), în paralel, a urmat Facultăţile de Filosofie ale universităţilor din Cernăuţi (1878-1879) şi Viena (1879-1881).

Dirijor a numeroase coruri (printre care cel al Societăţii „Arboroasa” din Cernăuţi, „România Jună” din Viena, „Reuniunea română de gimnastică şi cântări” din Braşov sau corul bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovului), a activat pentru scurt timp şi ca profesor de muzică la şcolile române din Braşov (1881-1882). Din creaţia sa, de o mare popularitate s-a bucurat opereta în două acte, pe un libret de V. Alecsandri, Crai Nou (1882). (mai mult…)

Dinu Lipatti

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Dinu LipattiPianist şi compozitor român [Bucureşti, 1917 – Geneva, 1950), la vârsta de 11 ani devine elev al Conservatorului din Bucureşti (1928-1932), unde lucrează cu Florica Musicescu (pian) şi Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), perfecţionându-se apoi la École normale de musique din Paris (1934-1939), cu Alfred Cortot şi Yvonne Lefébure (pian), Paul Dukas şi Nadia Boulanger (compoziţie), Charles Munch şi Diran Alexanian (dirijat).

Dinu Lipatti a fost unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului XX. Spre sfârşitul vieţii a predat la clasele superioare şi de virtuozitate ale Conservatorului din Geneva (1944-1949). A fost membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor din Paris (1939), fiind un cronicar muzical apreciat în epocă. (mai mult…)

Dumitru Kiriac-Georgescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Dumitru Kiriac-GeorgescuCompozitor şi folclorist român (Bucureşti, 1866 — id., 1928), studiază mai întâi la Conservatorul din Bucureşti (1880-1885), apoi la Conservatorul din Paris, unde îi are ca profesori pe E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziţie) şi, în sfârşit, la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d’Indy (compoziţie). A fost licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Activitatea sa de dirijor de cor începe la Capela română din Paris (1894-1899).

După reîntoarcerea în ţară, D.G. Kiriac pune bazele Societăţii Corale „Carmen” (1901-1928), al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în acelaşi timp dirijând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou şi corul bisericii Domniţa Bălaşa (1909-1921). În paralel, a fost profesor de teorie-solfegii, armonic şi ansamblu coral la Conservatorul bucureştean (1900-1928). A fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înfiinţării Arhivei de Folclor a Societăţii. Orientarea muzicii corale şi vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului ţărănesc şi a trăsăturilor modale ale acestuia. Autorul adoptă cu precădere genul miniaturii corale, multe dintre coruri recurgând chiar la melodia folclorică autentică.

Prelucrările sale se disting prin rafinamentul melodic şi prin păstrarea formulelor modale, care le conferă (mai mult…)