Achim Stoia

Scris de rutişor la 8 aprilie 2008

Compozitor român (Mobu, Sibiu, 1910 — Iaşi, 1973), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1927-1931), avându-l ca principal maestru pe Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi le continuă la Paris, între 1934 şi 1936, atât la Schola cantorum, cu Paul Le Flem şi Charles Koechlin, cât şi la Şcoala normală de muzică, unde a studiat compoziţia cu Paul Dukas.

Cariera sa pedagogică începe la Târgovişte, Focşani şi Sibiu, din 1943 stabilindu-se la Iaşi, unde devine profesor de teorie-solfegii şi armonie şi mai târziu rector al Conservatorului. În perioada 1948-1961 este dirijor al Filarmonicii Moldova, iar între 1950 şi 1959 director al acesteia.

Faptul că a cules şi prelucrat folclor, fiind un colaborator apropiat al lui Constantin Brăiloiu, s-a reflectat în bună măsură în creaţia sa. Mai multe distincţii i-au recompensat creaţia, printre care premiul al Il-lea „George Enescu” (1938) şi Premiul de Stat (1952). (mai mult…)

Alexandru Zirra

Scris de rutişor la 8 aprilie 2008

Compozitor român (Roman, 1883 — Sibiu, 1946). Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din Iaşi (1902-1905), finalizându-le la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano (1905-1907; 1909—1911), sub îndrumarea lui Carlo Gatti (armonie, contrapunct, compoziţie). Din 1907 până în 1940, cu unele întreruperi, este profesor Alexandru Zirrade armonie şi director (1922-1924) al Conservatorului din Iaşi. În perioada 1925-1931 a predat armonie şi canto şi a fost director al Conservatorului din Cernăuţi. În stagiunea 1940-1941 a fost directorul Operei Române din Bucureşti. În 1944 este distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române. Creaţia sa are în centru muzica de operă: Alexandru Lăpuşneanu (1930, rev. 1944), după C. Negruzzi; O făclie de Paşti (1937), după I.L. Caragiale; Capra cu trei iezi (1939), operă-basm după Ion Creangă; Furtuna (1941); Ion Vodă Potcoavă (1943), toate libretele fiind semnate chiar de compozitor. Cea mai importantă lucrare lirică teatrală a lui Zirra rămâne drama istorico-psihologică Alexandru Lăpuşneanu, muzica acesteia conturând cu plasticitate psihologia personajelor şi dramatismul situaţiilor.

Melodica tensionată este înveşmântată într-o armonie complexă, bogată în disonanţe şi în (mai mult…)