Adrian Raţiu

Adrian RatiuNăscut la 28 iulie 1928 în Bucureşti şi s-a stins din viaţă la 3 noiembrie 2005; a urmat aici între 1950 şi 1956 cursurile Universităţii de Muzică (compoziţie cu Leon Klepper), instituţie în cadrul căreia va preda, din 1967 şi până în 1998, stilistică şi armonie. Timp de 4 ani este redactor al revistei Muzica din Bucureşti (1959-1963), iar în 1969 participă la Internationale Ferienkurse für neue Musik, la Darmstadt. Cercetător avizat al creaţiei enesciene, a semnat o serie întreagă de articole şi studii în revistele româneşti de specialitate. Autor a numeroase opusuri, Adrian Raţiu îşi manifestă disponibilităţile creatoare îndeosebi în registrul muzicii de cameră, fără a exclude însă muzica simfonică, vocală sau corală. Sinteza serialo-modală pe care o operează compozitorul se raportează la o concepţie integratoare în care primează nu atât inovaţia în planul limbajului, cât mai cu seamă capacitatea diferitelor tehnici de a exprima ideea muzicală, conţinutul expresiv al acesteia.

Universul sonor al lui Adrian Raţiu este cel al microstructurilor modale, organizate nongravitaţional după o logică a complementarităţii. Alături de imaginea arhipelagului sau a constelaţiei modale (Monosonatele pentru pian. Constelaţii pentru pian şi bandă magnetică, 1970), Adrian Raţiu se preocupă şi de relaţionările existente între diversele micro-entităţi sonore, de traseele – aparent browniene, dar întodeauna atent conduse – ale acestora (ciclul Convergenţe, format din 2 cvartete şi 2 trio-uri). O anumită tentă impresionistă, dată de rafinamentul coloristic, este de asemenea specifică muzicii sale (Impresii pentru ansamblu de cameră, 1969; 6 Imagini pentru orchestră, 1971; ciclul Transfigurări).

„Este un muzician sobru şi concis, cu un rafinament coloristic oricând evident, un cizelator minuţios de sonorităţi dublat de un iubitor al sensibilului şi omenescului”. (Alfred Hoffman, Orizonturi muzicale. Bucureşti, 1979, p. 55)


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale