Alexandru Zirra

Compozitor român (Roman, 1883 — Sibiu, 1946). Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din Iaşi (1902-1905), finalizându-le la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano (1905-1907; 1909—1911), sub îndrumarea lui Carlo Gatti (armonie, contrapunct, compoziţie). Din 1907 până în 1940, cu unele întreruperi, este profesor Alexandru Zirrade armonie şi director (1922-1924) al Conservatorului din Iaşi. În perioada 1925-1931 a predat armonie şi canto şi a fost director al Conservatorului din Cernăuţi. În stagiunea 1940-1941 a fost directorul Operei Române din Bucureşti. În 1944 este distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române. Creaţia sa are în centru muzica de operă: Alexandru Lăpuşneanu (1930, rev. 1944), după C. Negruzzi; O făclie de Paşti (1937), după I.L. Caragiale; Capra cu trei iezi (1939), operă-basm după Ion Creangă; Furtuna (1941); Ion Vodă Potcoavă (1943), toate libretele fiind semnate chiar de compozitor. Cea mai importantă lucrare lirică teatrală a lui Zirra rămâne drama istorico-psihologică Alexandru Lăpuşneanu, muzica acesteia conturând cu plasticitate psihologia personajelor şi dramatismul situaţiilor.

Melodica tensionată este înveşmântată într-o armonie complexă, bogată în disonanţe şi în inflexiuni modale ce au la bază tradiţia muzicii bizantine şi mai puţin pe aceea a folclorului. Pe de altă parte, Capra cu trei iezi, lucrare cu o intrigă simplă şi antrenantă, cuprinzând melodii inspirate şi accesibile, este una dintre cele mai reuşite opere pentru copii din creaţia românească. Un alt domeniu privilegiat de Zirra a fost muzica simfonică: trei simfonii (I „Ţărănească”; a Il-a; a IlI-a „Descriptiva”, 1922), poemele simfonice Tândală şi Păcală (1925), Ţiganii (1929), Pe şesul Moldovei (1931), Hanul Ancuţei(1932 ?), Cetatea Neamţului (1936), Poem simfonic cu vioară solo (1926), Poem simfonic cu solo de pian (1930), Rapsodia I pentru orchestră (1930), Suită de cântece moldoveneşti (1933), suita simfonică O săptămână muzicală (1936).

A mai scris muzică vocal-simfonică (Luceafărul, 1912), de cameră (sonate, cvartete), corală, vocală şi lucrări didactice (Tratat de armonie, Craiova, 1928).


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale