Anatol Vieru

Anatol VieruNăscut la 8 iunie 1926 în Iaşi, a absolvit în 1951 Universitea de Muzică din Bucureşti (compoziţie cu Leon Klepper) iar în 1954, Conservatorul „P. I. Ceaikovski” din Moscova (compoziţie cu Aram Haciaturian).

A participat la Internationale Ferienkurse für Musik din Darmstadt (1967) şi a fost bursier DAAD la Berlin (1973-1974). Între 1992-1993 a fost composer-in-residence la New York University. A încetat din viaţă în 1998, la Bucureşti.

Între 1950-1951 este redactor şef al revistei Muzica din Bucureşti, iar din 1955 până în 1998 predă orchestraţia şi apoi compoziţia la UNMB. Deţine numeroase distincţii, printre care Premiul „George Enescu” (1946, Bucureşti), Premiul „Reine Marie José” (1962, Geneva), Premiul Fundaţiei Koussevitzky (1966, Washington), Premiul Academiei Române (1967, Bucureşti), Premiul „Herder” (1986, Viena).

A susţinut o serie de conferinţe în SUA (New York, Bronxville, Chicago, Seattle – 1968, 1992), Israel (Ierusalim – 1982, 1983), Germania (Darmstadt – 1984), Canada (Regina – 1992).

Publicate de Editura Muzicală (Bucureşti), Salabert (Paris), Schott şi Breitkopf & Härtel (Germania), Muzyka (Moscova), lucrările sale (simfonice, concertante, camerale, instrumentale, vocale şi corale, de operă, tape şi multimedia) au fost incluse în numeroase concerte şi festivaluri internaţionale, la Washington (1968 – Trepte ale tăcerii), Donaueschingen (1969 – Sonnenuhr), Royan (1971 – Ecran), Berlin (1973 – Simfonia a II-a), Praga (1977 – Sinfonietta), Metz (1979 – Joseph and His Brothers), Moscova (1984 – Concertul pentru vioară, violoncel şi orchestră).

Aplicând în compoziţie legităţile unei logici matematice (operând cu numere prime filtrate prin sita lui Eratostene sau formulându-şi concepte arhitectonice proprii precum Clepsidra sau Ecranul), întodeauna subordonată însă intenţionalităţii pur muzicale, Anatol Vieru reprezintă tipul compozitorului-teoretician, interesat de complexa şi surprinzătoarea lume modală căreia încearcă să-i descifreze organizarea internă. Drept mărturie a vocaţiei sale teoretice stau cele două volume intitulate Cartea modurilor (Bucureşti, 1980, 1993), precum şi eseurile cuprinse în Cuvinte despre sunete (Bucureşti, 1993).

„Anatol Vieru se bucură de preţuire nu doar in România, ci în întreaga lume. Creaţia sa componistică, diversă şi bogată, fascinează prin originalitate, nivel înalt, inovaţii şi fantezie sonoră. Ca reprezentant al modalismului, al unei tehnici modale noi, care profită din experienţele seriale, Vieru preferă să utilizeze în muzica sa subtile procedee matematice…

Vieru este fără îndoială un revoluţionar în muzică. Dar refuză să fie descris drept avangardist. Această etichetă poartă în sine pericolul anchilozării şi tocmai acesta este evitat cu hotărâre de temperamentul lui Vieru. El nu vrea să privească înapoi, nu vrea să se repete, ci să se schimbe şi să se înnoiască permanent…

Omagiem în Anatol Vieru astăzi pe continuatorul marilor tradiţii est-europene, care au influenţat mereu, într-o manieră hotărâtoare, viaţa muzicală mondială. (Rectorul Universităţii din Viena, la decernarea Premiul „Gottfried von Herder”, 1986).


Despre autor

rutişor
Rutişor ("Thalictrum aquilegifolium") este o specie luxuriantă, elegantă, înaltă de 1-1,5 m., cu flori sidefii, mov sau roz, ori cu flori albe (culoare dată de staminele numeroase dispuse sferic), grupate în panicule corimbiforme. Preferă locurile cu exces de umiditate.

Gândurile tale