Anton Pann (Antonie Pantoleon-Petroveanu)

Compozitor şi folclorist român (Sliven, Bulgaria, 1796 — Bucureşti, 1854). Studiază muzica în Bucureşti, la Şcoala de cântăreţi bisericeşti a Mitropoliei (1812-1816), cu Dionisie Fotino şi apoi la Şcoala de cântăreţi bisericeşti Sf. Nicolae Şelari (1816-1818), cu Petre Efesiul. Cariera lui de cântăreţ de biserică începe în corul catedralei din Chişinău (1810-1811). Apoi se stabileşte la Bucureşti, unde este paracliser la biserica Olari (1812-1813), defteriu (cântăreţ II) al bisericii Sfinţi (1813-1818), profesor de psaltichie la Şcoala de cântăreţi (1823-1825).

Părăseşte din nou capitala, cântând la diferite biserici şi mănăstiri din ţară, revenind la Bucureşti ca profesor de psaltichie la Şcoala de cântăreţi bisericeşti (1828-1832) şi la Seminarul central (1842-1854), în paralel fiind prim cântăreţ în diferite biserici din capitală. Anton Pann a cules, notat şi publicat cântece populare, melodii lăutăreşti, literatură populară, editând cântecele fără acompaniament, considerând-le destinate circulaţiei în medii în care nu puteau fi interpretate decât vocal.

Autorul se arată interesat în primul rând de folclorul orăşenesc, cântecele adunate în culegerile lui distingându-se prin bogăţia ornamentală, varietatea ritmurilor şi a modurilor populare. Volumele lui Anton Pann reprezintă o autentică oglindă a muzicii orăşeneşti a epocii, el introducând aici şi piese de largă circulaţie care nu erau de origine folclorică. Cele mai cunoscute culegeri ale sale sunt: Versuri musiceşti (Bucureşti, 1822 [?], id. 1830 [ed. II]); Poezii deosebite sau Cântece de lume (Bucureşti, 1831); Versuri ce se cântă la naşterea Domnului nostru lisus Hristos (1846); Cântece de stea sau Versuri ce se cântă la naşterea Domnului nostru lisus Hristos (1848, id. 1852), Spitalul amorului sau Cântătorul dorului… (Bucureşti, 1850-1852), cuprinzând melodii în notaţie psaltică, pe texte în limba română.

În privinţa creaţiei originale, Anton Pann a scris muzică corală (Imn, 1848) şi multă muzică psaltică (menţionăm Irmologhiu sau Catavasier, Bucureşti, 1846; Heruvico-Chinonicar, Bucureşti, 1846-1847; Epitaful sau slujba înmormântării Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, Bucureşti, 1853 etc). Anton Pann a avut şi o intensă activitate de editor, punând bazele unei tipografii de muzică psaltică şi tipărind repertoriul tradiţional de strană. Îi datorăm şi o serie de lucrări didactice, printre care Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică (1845), Mică gramatică musicală teoretică şi practică (1854).


Despre autor

rutişor
Rutişor ("Thalictrum aquilegifolium") este o specie luxuriantă, elegantă, înaltă de 1-1,5 m., cu flori sidefii, mov sau roz, ori cu flori albe (culoare dată de staminele numeroase dispuse sferic), grupate în panicule corimbiforme. Preferă locurile cu exces de umiditate.

Gândurile tale