Compozitor şi folclorist român (Sliven, Bulgaria, 1796 — Bucureşti, 1854). Studiază muzica în Bucureşti, la Şcoala de cântăreţi bisericeşti a Mitropoliei (1812-1816), cu Dionisie Fotino şi apoi la Şcoala de cântăreţi bisericeşti Sf. Nicolae Şelari (1816-1818), cu Petre Efesiul. Cariera lui de cântăreţ de biserică începe în corul catedralei din Chişinău (1810-1811). Apoi se stabileşte la Bucureşti, unde este paracliser la biserica Olari (1812-1813), defteriu (cântăreţ II) al bisericii Sfinţi (1813-1818), profesor de psaltichie la Şcoala de cântăreţi (1823-1825).

Părăseşte din nou capitala, cântând la diferite biserici şi mănăstiri din ţară, revenind la Bucureşti ca profesor de psaltichie la Şcoala de cântăreţi bisericeşti (1828-1832) şi la Seminarul central (1842-1854), în paralel fiind prim cântăreţ în diferite biserici din capitală. Anton Pann a cules, notat şi publicat cântece populare, melodii lăutăreşti, literatură populară, editând cântecele fără acompaniament, considerând-le destinate circulaţiei în medii în care nu puteau fi interpretate decât vocal.

Autorul se arată interesat în primul rând de folclorul orăşenesc, cântecele adunate în culegerile lui distingându-se prin bogăţia ornamentală, varietatea ritmurilor şi a modurilor populare. Volumele lui Anton Pann reprezintă o autentică oglindă a muzicii orăşeneşti a epocii, el introducând aici şi piese de largă circulaţie care nu erau de origine folclorică. Cele mai cunoscute culegeri ale sale sunt: Versuri musiceşti (Bucureşti, 1822 [?], id. 1830 [ed. II]); Poezii deosebite sau Cântece de lume (Bucureşti, 1831); Versuri ce se cântă la naşterea Domnului nostru lisus Hristos (1846); Cântece de stea sau Versuri ce se cântă la naşterea Domnului nostru lisus Hristos (1848, id. 1852), Spitalul amorului sau Cântătorul dorului… (Bucureşti, 1850-1852), cuprinzând melodii în notaţie psaltică, pe texte în limba română.

În privinţa creaţiei originale, Anton Pann a scris muzică corală (Imn, 1848) şi multă muzică psaltică (menţionăm Irmologhiu sau Catavasier, Bucureşti, 1846; Heruvico-Chinonicar, Bucureşti, 1846-1847; Epitaful sau slujba înmormântării Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, Bucureşti, 1853 etc). Anton Pann a avut şi o intensă activitate de editor, punând bazele unei tipografii de muzică psaltică şi tipărind repertoriul tradiţional de strană. Îi datorăm şi o serie de lucrări didactice, printre care Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică (1845), Mică gramatică musicală teoretică şi practică (1854).

Tag-uri: Anton Pann, Antonie Pantoleon-Petroveanu, bisericeasca, cantaret, compozitor, corală, defteriu, editor, folclor, lautaresti, paracliser, profesor, psaltica, religioasa

Articolul lui rutişor - vineri, aprilie 11th, 2008 la 10:46 pm- încadrat la P, compozitori. Orice răspuns la acest articol se poate urmări prin RSS 2.0. Puteţi lăsa un gând sau o pistă de urmărire de pe site-ul propriu.