Călin Ioachimescu

Născut la 29 martie 1949 în Bucureşti, România, a absolvit în 1975 UNMB la clasa de compoziţie a lui Ştefan Niculescu. Se perfecţionează apoi la Internationale Ferienkurse für neue Musik din Darmstadt (1980, 1984), la Rencontres Internationales de Musique Contemporaine, Metz (1982) şi la IRCAM, Paris (1982, 1985). Actualmente este inginer de sunet la Radio România şi director al Studioului de Muzică Electroacustică al UCMR.

Printre premiile obţinute de-a lungul timpului se numără Kranichsteiner Musikpreis (acordat de Institutul Internaţional de Muzică din Darmstadt, 1984), premiul UCMR (1979, 1982, 1988, 1992) şi premiul Academiei Române (1993). Partiturile sale sunt publicate la Editura Muzicală (Bucureşti) şi la Editura Salabert (Paris) iar câteva LP-uri şi CD-uri au apărut la case de discuri din Bucureşti, Amsterdam şi Paris. Catalogul creaţiei sale cuprinde muzică simfonică (Tempo-80), concertantă (Concertul pentru saxofon şi orchestră), camerală (2 Cvartete de coarde, Palindrom/7), muzică de film, tape-music şi live-electronics (Oratio-II; Muzică spectrală, Celliphonia; Les Eclats de l’Abîme; heptaGRaMa).

Preocupările componistice ale lui Călin Ioăchimescu sunt legate în special de investigarea interiorităţii sunetului, iar mijloacele de accedere la acest micro-univers sonor sunt de cele mai multe ori de ordin tehnologic. Apelul la computer are ca scop nu atât compoziţia algoritmică, cât mai cu seamă ansamblarea şi manipularea digitală a diverselor surse sonore reale. Identitatea acestor instrumente reale este astfel alterată fie prin accentuarea, fie prin estomparea aspectelor timbrale definitorii. Operând la nivelul spectrului armonic al sunetului, muzica sa emană o atmosferă consonantică, deţinând totodată o expresie plină de vitalitate. Filtrajele, modulările timbrale şi aliajele dintre sunet şi zgomot nu sunt însă apanajul exlusiv al muzicii de bandă; legile electro- şi psiho-acustice migrează din lumea digitală în cea analogică, regăsindu-se în majoritatea lucrărilor compozitorului.


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale