Ciprian Porumbescu

Compozitor român (Şipotele Sucevei, 1853 — Stupea, azi Ciprian Porumbescu, Suceava, 1883). începe să înveţe muzica în localitatea natală, lucrând în particular cu Carol Miculi (teorie solfegii); îşi continuă studiile la Ilişeşti cu Simion Mayer (vioară) şi la Suceava. Se perfecţionează la Institutul teologic din Cernăuţi (1873-1877) şi, în sfârşit, la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst din Viena (1879-1881), unde l-a avut printre maeştri pe Anton Bruckner (armonie), în paralel, a urmat Facultăţile de Filosofie ale universităţilor din Cernăuţi (1878-1879) şi Viena (1879-1881).

Dirijor a numeroase coruri (printre care cel al Societăţii „Arboroasa” din Cernăuţi, „România Jună” din Viena, „Reuniunea română de gimnastică şi cântări” din Braşov sau corul bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovului), a activat pentru scurt timp şi ca profesor de muzică la şcolile române din Braşov (1881-1882). Din creaţia sa, de o mare popularitate s-a bucurat opereta în două acte, pe un libret de V. Alecsandri, Crai Nou (1882).

Principalele surse de inspiraţie muzicală ale lucrării sunt feciorul sătesc şi orăşenesc, romanţa şi opereta austriacă, integrate într-o gândire unitară, iar melodicitatea, accesibilitatea şi caracterul popular sunt cele care i-au adus succesul. Din muzica sa simfonică amintim Parafrază pe o temă populară românească pentru orchestră (1882), iar din cea de cameră două cvintete (1875), la care se adaugă o serie de miniaturi pentru vioară şi pian sau pentru pian solo, de obicei dansuri (horă, cadril, polcă, mazurcă, vals, idilă etc). Balada pentru vioară şi pian (1880) este una dintre puţinele lucrări româneşti ale secolului al XlX-lea care se bucură de mare popularitate în continuare, stilizând elemente ale doinei, baladei şi romanţei şi prezentându-le într-o scriitură instrumentală romantică, expresivă, de mare lirism.
Ciprian Porumbescu a scris numeroase lucrări corale, în acest gen se personalizează muzica religioasă, lucrările de inspiraţie populară şi în mod special cântecele patriotice.

Să amintim aici Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români (1879), tipărită la Viena în regie proprie, culegere ce cuprinde coruri şi cântece la unison printre care cele mai cunoscute sunt: Imnul UniriiPe-al nostru steag, Cântecul tricolorului, Cântecul gintei latine. A scris şi muzică vocală pe versuri în limba română sau germană (pentru una sau mai multe voci soliste).


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale