Constantin Brăiloiu

Constantin BrailoiuConstantin Brăiloiu (1893-1958) s-a născut la Bucureşti, într-o familie din înalta societate, originară din Oltenia. La 14 ani pleacă în Elveţia romandă, şi mai apoi la Paris, unde începe o carieră de compozitor, după cum mărturisesc câteva din operele sale din tinereţe.

În 1914 Constantin Brăiloiu se întoarce în România, devenind profesor de istoria muzicii la Academia regală de muzică. Ulterior descoperă muzica folclorică românească, orientându-se spre folclorul muzical şi creând, în anul 1928, la Bucureşti, Arhivele folclorice ale Societăţii compozitorilor români. În acelaşi an va deveni membru al „echipei sociologice” conduse de Dimitrie Gusti, în cadrul căreia efectuează primele sale studii de teren în satele româneşti: Fundu Moldovei (Bucovina, 1928), Drăguş (Transilvania, 1929) şi Runcu (Oltenia, 1930).

În anii următori face din ce în ce mai multe culegeri muzicale din toate regiunile României, prima sa publicaţie importantă intitulându-se „Esquisse d’une méthode de folklore musical” (Schiţele unei metode de folclor muzical – 1931) şi fiind o piatră de hotar în conturarea etnomuzicologiei ca şi entitate culturală. Această publicaţie va fi urmată de multe altele, pe teme la fel de variate ca şi diversitatea ritmurilor, scărilor muzicale şi poeziilor cântate, ritualurilor funerare sau a creaţiilor muzicale colective.

În 1943, Brăiloiu este numit consilier cultural pe lângă Legaţia română de la Berna, stabilindu-se mai apoi definitiv în Elveţia. La Geneva îl intâlneşte pe Eugène Pittard, directorul Muzeului de etnologie, împreună cu care va fonda Arhivele internationale de muzică populară (AIMP) – una cele mai importante surse documentare de etnomuzicologie din Europa, până în ziua de astăzi. În 1948 devine şi Conferenţiar la CNRS Paris. Din acest moment este invitat să participe la numeroase colocvii în toată Europa.

La Geneva, Constantin Brăiloiu îşi consacră ultimii 15 ani din viaţă culegerii de înregistrări de muzică populară din întreaga lume. Se naşte, astfel, între 1951-1958, „Collection universelle de musique populaire enregistrée” (Colecţie universală de muzică populară înregistrată), o serie de 40 de discuri vinil 78 ture (reeditată azi sub forma de CD).

Scrierile lui cele mai importante datează şi ele din această perioadă (acestea au fost reunite în 1973 în volumul de referinţă „Problèmes d’éthnomusicologie„), la fel ca şi ultimele sale misiuni de teren (Macedonia, Asturia şi în Banatul sârbesc). În 20 decembrie 1958 moare la Geneva, rămânând în memoria colectivă ca unul din precursorii de marcă ai etnomuzicologiei contemporane.


Despre autor

cercer
Cercer ("mohorul roşu") e o specie de anemone cu flori albe, roz sau albăstrii — cu corolele larg deschise; de-i vreme rea, scânteiuţele de munte îşi strâng corolele şi se ghemuiesc, şoptind parcă în taină: "cer Cer..".

Gândurile tale