Un american în trening la Ateneu

Scris de rutişor la 9 iunie 2008

Dacă aş fi scris asta acum o săptămână probabil c-aş fi început cu ‘doar ce s-a terminat săptămâna contemporană’, cu mai multe sau mai puţine majuscule, după impresiile lăsate.Găini Ca şi-n alţi ani, 0 promovare, 0 recenzii [în afară de vreo două unde s-a transcris, ca la trecerea din vorbire directă în vorbire indirectă, programul festivalului sau spusele unui cutare director artistic] şi la entuziasm nu aş vrea să mă pronunţ, deşi unii l-au pierdut pe undeva, poate prin bălăriile artificiale de la Conservator.

Dintre lucrurile interesante, bune sunt poantele între contemporani: ‘ce scârţâieli…’ ‘lasă că nici ale tale nu-s mai..’/’ţie chiar îţi place muzica contemporană?’ ‘nuuu, am ajuns aici din întâmplare şi acum nu mai găsesc ieşirea.’ – ce nu sunt ele în sine amuzante (acum), dar cel puţin ei glumesc cu situaţia, deşi uneori situaţia glumeşte.

Am fotografiat, am filmat, am luat interviuri ‘în exclusivitate’ sau am alergat de colo-colo scârţâind parchetul, enervând cu shutter-ul aparatului pe timpul concertelelor, zicând că-s de la presă şi de-aia filmez, deşi mă întrebau doar de protocol, că pe nimeni nu interesa aspectul ăsta. Pe de altă parte, cred c-ar fi fost mai searbăd festivalul dacă n-aş fi făcut lucrurile pe care le-am făcut şi încă mai cred că dacă produceam zgomot în timp ce se cânta, nu stricam din (mai mult…)

duminică, luni

Scris de rutişor la 20 mai 2008

Duminică, la Ateneu s-a desfăşurat ceva de o improbabilitate usturătoare pentru unii şi anume două recitaluri de muzică contemporană in acelaşi timp. Cei circa 20 de spectatori excentrici, alături de şi mai puţini curioşi au trebuit să aleagă între un portret componistic A. Vieru, sus, sau un recital Ş. NichiforL. Alexandra.

Bănuiesc că o posibilă introducere în genul acesta ar fi, dacă s-ar scrie despre lucrurile acestea. Dar cum nu se scrie, puţini ştiu. Iar când se scrie, se tinde să se accentueze unele lucruri în defavoarea altora. Bunăoară, accentuăm măiestria cu care cântă unul sau altul, persoana compozitorului sau compozitoarei şi ne imaginăm tot soiul de lucruri în urma citirii acelui text – cum că sala ar fi fost plină ochi şi nimeni nu ar fi scârţâit, râcâit, lovit, vorbit, ţârâit, şuşotit ori că acel compozitor s-a bucurat de enorm de multă recunoştinţă pe timpul vieţii.

Varianta personală:

Ajungând la casa de bilete afli lucruri noi, nemediatizate prea mult. Bănuiesc că de-asta l-am ratat azi pe Toduţă la Cantacuzino.

„Cât costă scârţâielile de sus şi cele de jos?” …”Şi de ce sunt şi sus şi jos?” De data viitoare am să le propun celor pe care-i văd pe acolo să fim mai uniţi, că dacă tot ne vedem periodic.. 🙂

A fost simpatic un domn cu o pungă. Dacă ar fi cântat, alegându-mi într-un fel cuvintele, un soi de frenezie vie [vezi bătaia cu tuburi de la Pro Contemporania], punga ar fi completat, poate, şi n-ar fi enervat.

Deci te aşezi în faţă, primul rând, pui picior peste picior, te rezemi cum se poate mai comod şi mai firesc şi cu gesturi largi, astfel încât să se vadă că eşti de-al casei şi apoi aştepţi tacticos să înceapă să cânte. Şi apoi scoţi discret punga pe care o ţinuseşi cu dibăcie în buzunarul de la piept, poate, şi începi să-ţi faci de lucru cu ea, fără de grabă, că doar timpul nu-ţi aparţine. (mai mult…)

Campanie de promovare 433

Scris de rutişor la 13 mai 2008

A sosit şi prima campanie de promovare 433.ro sub numele „Suportă-ne!”. 433

Cei care au un site/blog (şi nu numai) pot să răspândească vestea punând un link text înspre aici, sâcâind oamenii pe stradă, pe net, la mare sau folosind banner-ul. Avem un banner urât de tot, dar sperăm să vă placă. Are fundal alb şi e aproape la fel de urât ca design-ul site-ului, însă n-am vrut să ne întrecem. 😉

Se poate să folosiţi banner-ul de aici, fie salvându-l, fie folosindu-l direct; avantajoasă este întrebuinţarea directă: 433.ro/433.png, pentru ca orice modificare ulterioară a banner-ului să apară peste tot unde a fost folosit.

Susţine iniţiativa noastră de a face muzica şi muzicienii români cunoscuţi! 🙂

despre săptămâna asta

Scris de rutişor la 7 mai 2008

Azi începe EUROPAfest, după cum şi pe site se poate observa optimista numărătoare inversă. Ştirea nu e nouă, cel puţin în metrou dar şi aiurea, primăria a vandalizat locurile cu vreo lună înainte. 🙂 Ceea ce nu-i neapărat rău, pentru că ni se mai aminteşte văzând saxofonul ală sau cheliosul de anul trecut sau grupurile de interpreţi plini de mustăţi (depinde la ce afiş te uiţi, se întâmplă în timp ca unora să le crească mustăţi).

Căciulă de RembrandtŞi-acum, de ce să scriu despre EUROPAfest? Sau.. de ce să scriu despre EUROPAfest în plin festival Shakespeare, când oricum o fac atâţia prin comunicatele lor de presă ori prin diversele articole cu rol de recenzie, uneori chiar înainte de eveniment..? Nu erau întrebări prea răsărite şi oricum nu mă aştept la comentarii, deşi ele sunt deschise.

Mai e şi Kronos Quartet duminică. Cine are un aparat foto şi-l poate împrumuta? Ăla eu, ăla eu.. 🙂 păi şi atunci, de nu, faceţi voi şi-mi trimiteţi şi mie din poze?

Uneori răsare o uşoară nevoie de a lămuri, în sensul în care te împotriveşti demersului, care până acum a fost minimal,ca să te poţi aştepta lamai mult. Sau şi mai concret, dacă articolele cuiva arată cam la fel, începi să pui etichete. Eu sunt amuzat de anumite etichete ce ar putea apărea, mai ales cu asemenea formulări, însă alţii s-ar lăsa absorbiţi de ele şi ar judeca conform cu ele, ceea ce nu-i întotdeauna.. optim.

Şi deocamdată n-am pus punctul pe i şi n-am zis nimic de care să te poţi lega, aşa cum se legau desenele animate de şinele trenului înainte ca acesta să dea buzna; (mai mult…)