Sergiu Celibidache

Scris de rutişor la 22 decembrie 2009

Sergiu CelibidacheSergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filosofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). În acelaşi timp audiază cursurile de filozofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) şi Nicolai Hartmann (metafizică).

(mai mult…)

Gheorghe Cucu

Scris de rutişor la 17 mai 2008

Compozitor român (Pueşti-Târg, Vaslui,11 februarie 1882 — Bucureşti, 24 august 1932), şi-a început studiile la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bârlad (1890-1898), apoi a frecventat Conservatorul din Bucureşti (1899-1905) unde îi are ca profesori pe D.G. Kiriac (armonie, contra­punct, dirijat coral) şi Ed. Wachmann (armonie). La Paris îşi continuă studiile de armonie şi contrapunct cu Georges Caussade (1907-1908) şi apoi cu Vincent d’Indy (contra­punct, orchestraţie), la Schola cantorum (1908-1911).

Chiar înainte de a-şi termina studiile, Gheorghe Cucu devine cântăreţ de strană la Brăila şi apoi dirijor de cor, din 1904 până în 1932, la biserica Brezoianu din Bucureşti. De asemenea, este dirijor secund al Societăţii corale „Carmen” (1901-1907; 1912-1928), dirijor al corului cape­lei române din Paris (1907-1911) şi al corului Mitropoliei din Bucureşti (1912-1932). Cariera sa pedagogică se desfă­şoară cu precădere la Conservatorul bucureştean, ca profe­sor de armonie, teorie şi solfegii (1918-1932), dar şi la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti, unde a fost profesor de armonie din 1928 până în 1932. În 1919 este distins cu premiul al Il-lea de compoziţie „George Enescu”, iar în 1925 cu premiul Societăţii compozitorilor din România. (mai mult…)

Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

Eduard Caudella

Scris de rutişor la 17 aprilie 2008

Compozitor şi violonist (Iaşi, 1841 — id., 1924), studiază muzica atât în ţară (1850-1853), cât şi la Berlin (1853-1857), cu Hubert Riess (vioară), Carol Böhmer (armonie), Adolph Riess (pian), apoi la Dreieschenheim (1857), ulterior cu Henri Vieuxtemps, la Paris (1857-1858), din nou Ia Berlin (1859-1860) şi, în sfârşit, la Frankfurt pe Main (1860-1861), tot cu Vieuxtemps. Într-o primă etapă, este violonist al curţii lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi mai târziu director (1893-1901) al Conservatorului din Iaşi. În paralel, tot la Iaşi, a activat ca dirijor al Teatrului Naţional (1861-1875), al Trupei germane de teatru (1868-1870) şi al Operei italiene (1870-1874). De asemenea, a fost profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877). Ca violonist concertist, are o carieră strălucită atât în ţară, cât şi peste hotare. Printre cei care s-au bucurat de îndrumările sale ca profesor în particular s-a aflat, copil fiind, George Enescu. Eduard Caudella a condus formaţii de muzică de cameră în Iaşi, desfăşurând o activitate susţinută de popularizare a creaţiei clasice universale, prin prezentarea de concerte la pupitrul orchestrei Conservatorului. Este unul dintre cei mai importanţi compozitori români ai perioadei de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Marius Constant

Scris de rutişor la 13 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor francez de origine română (Bucureşti, 7 februarie 1925 – Paris, 15 mai 2004 ), şi-a început studiile la Bucureşti, unde a obţinut premiul „George Enescu” (1943), şi le-a continuat la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris (1945-1949), iar pentru dirijat de orchestră la Şcoala normală de muzică. Marius Constant i-a avut ca profesori pe O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger, J. Fournet şi A. Honegger. A cucerit premiul „Italia” în 1952, pentru baletul le Joueur de flûte („Flautistul”), a fost directorul muzical al reţelei de modulaţie de frecvenţă a O.R.T.F. (1953), apoi director muzical al Ballets de Paris de Roland Petit (1956-1966), înainte de a fi din nou învestit cu importante responsabilităţi la O.R.T.F. (1963-1967).

Apoi, a fost numit director al muzicii de balet la Opera din Paris (1973-1978), iar din 1978 este profesor al noii clase de orchestraţie şi instrumentaţie de la Conservatorul din Paris. În 1963, a pus bazele ansamblului instrumental Ars Nova, una dintre principalele formaţii franceze specializate în muzică nouă, iar în 1968 a primit Marele premiu naţional al muzicii. Primele sale lucrări au fost Haut-Voltage, balet pentru Maurice Béjart (1956), Contrepointe (1957) şi Cyrano de Bergerac (1959), balete pentru Roland Petit. Dar el s-a impus cu adevărat numai o dată cu 24 de preludii pentru orchestră, cântate în primă audiţie sub bagheta lui Leonard Bernstein în 1959. Contrar opţiunii unei mari părţi (mai mult…)

Ioan Căianu (Caioni)

Scris de rutişor la 11 aprilie 2008

Compozitor şi organist român (Leghea, Cluj, 1629 — Lăzarea, Harghita, 1687). A studiat orga la Mănăşturul Clujului, Sebeşel şi Şumuleul Ciucului, apoi a urmat studii teologice şi filosofice la Trnava (Slovacia). Călugăr organist în Şumuleul Ciucului (a intrat în ordinul franciscanilor în anul 1648), preot (1655), vicar general (1676) şi în sfârşit pater custodiae (1686), are preocupări foarte diverse, pornind de la activitatea de reparator şi constructor de orgi, de pedagog muzical, de culegător de folclor românesc şi maghiar şi ajungând la cea de organist la Mănăştur, Călugăreni, Lăzarea sau chiar de tipograf la Şumuleul Ciucului.

loan Căianu este prima personalitate muzicală de statură universală pe care a avut-o poporul român. Importanţa sa provine din semnificaţia actului de a integra muzica românească în contextul celorlalte culturi folclorice ce-i erau cunoscute şi de a o alătura culturii muzicale occidentale a epocii, culegerile sale conţinând piese de cele mai diferite provenineţe: Organo Missale (1667), care cuprinde 39 mise, 53 litanii etc.; Codex Caioni (partea a 11-a fiind (mai mult…)

Ioan D. Chirescu

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor român (Cernavodă, 5 ianuarie 1889 — Bucureşti, 25 martie 1980), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1910-1914), printre maeştrii săi aflându-se D.G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie, dirijat de cor), Ion Nonna Otescu (armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct), şi le continuă la Schola cantorum din Paris (1922-1927), cu Vincent d’Indy (fugă, compoziţie, orchestraţie, dirijat). În 1914, a absolvit şi Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La începutul carierei activează ca profesor de muzică la Fălticeni (1918-1922) şi Bucureşti (1922-1927). După încheierea studiilor de la Paris, devine dirijor al Societăţii corale „Carmen” din Bucureşti (1927-1950), alături de care a concertat atât în ţară, cât şi în străinătate. În aceeaşi perioadă începe o prestigioasă carieră pedagogică universitară, ca profesor de teorie-solfegii (1929-1964) şi mai târziu ca director (1950-1955) al Conservatorului. În paralel, tot în Bucureşti, a predat şi la Academia de Muzică Bisericească (1933-1939), iar din 1928 devine director artistic şi dirijor al corului bisericii „Domniţa Bălaşa”. A fost membru al Societăţii franceze de muzicologie din Paris. Dintre distincţiile care i-au fost acordate la nivel naţional, amintim Premiul de Stat (1955), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1954), (mai mult…)

Alfonso Castaldi

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor român de origine italiană (Maddalone, 1874 — Bucureşti, 1942). Şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuându-le la Conservatorul din Napoli (1885-1889), cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea şi Umberto Giordano (fugă, compoziţie).

Stabilindu-se în România, mai întâi a activat ca profesor de mandolină, chitară şi vioară la Galaţi (1896-1901), apoi a devenit profesor de armonie, contrapunct, compoziţie şi orchestră la Conservatorul din Bucureşti (1904-1940), între timp fiind şi inspector general al muzicii în Ministerul Artelor (1925-1929). Are o activitate susţinută de şef de orchestră, dirijând Filarmonica din Bucureşti, orchestra Asociaţiei generale muzicale „Tinerimea simfonică” etc. A participat la înfiinţarea Societăţii Compozitorilor Români (1920) şi a scris consecvent cronici muzicale.

Deşi importanţa sa ca pedagog este mult mai mare decât aceea de compozitor, Alfonso Castaldi se distinge prin faptul că a impus genul poemului simfonic şi (mai mult…)

Livia Teodorescu-Ciocănea

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Livia Teodorescu-CiocaneaCompozitoare şi pianistă, este conferenţiar univ. doctor la catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucuresti. Predă compoziţie, forme şi analize muzicale şi orchestraţie. A studiat compoziţia cu Myriam Marbé, Anatol Vieru şi s-a specializat cu Margaret Lucy WiIlkins (doctorat în cotutelă la Huddersfield University, UK). A studiat pianul cu Ana Pitiş şi Ioana Minei, urmând masterclasses cu Zoltan Kocsis şi Imre Rohmann în Ungaria (1985). A fost pianist acompaniator la Opera Naţională Bucureşti între anii 1985-2001 şi este pianist colaborator al Filarmonicii G. Enescu din 2001. (mai mult…)

Dimitrie Cuclin

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Personalitate de tip enciclopedic, Cuclin a trăit între 1885-1978. După ce a absolvit studii de vioară (cu Robert KIenck) şi compoziţie (cu Alfonso Castaldi) în Bucureşti (1903-07), Cuclin a urmat stagii de perfecţionare în compoziţie la Conservatoire National de Musique (1907) şi la Schola Cantorum (1908-1914) din Paris, cu Ch.M.Widor şi Vincent d’Indy. în perioada interbelică a predat la Conservatorul bucureştean istoria muzicii, estetică, forme şi analize muzicale, armonie, contrapunct, compoziţie. De asemenea, a fost profesor de vioară la City Conservatory of Music şi la Brooklyn College of Music din New York (1924-1930).
A scris studii, eseuri, diverse articole despre muzică în presa românească, dar şi parabole, poezii, sonete, romane, piese de teatru, a tradus în limba română librete de operă (Samson şi Dalila de Saint-Säens), texte de oratorii (de Bach şi Händel) şi versete din Ovidiu. (mai mult…)