Alina-Maria Dumbravă Roetzer

Scris de cercer la 8 februarie 2010

Alina-Maria Dumbravă Roetzer

Născută în 1980 la Bucureşti, Alina-Maria Dumbravă (căsătorită Roetzer) ia primele lecţii de pian la vârsta de 5 ani, descoperind pe parcursul Şcolii de Muzică că este atrasă de „împletirea sunetelor“. După absolvirea Liceului de Muzică „G. Enescu“ din Bucureşti alege compoziţia, urmând Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (clasa Prof. Doina Rotaru). Dintre îndrumători: Lucia Pop (teorie) şi Maia Ciobanu (armonie). (mai mult…)

Iancu Dumitrescu

Scris de rutişor la 15 decembrie 2009

Iancu DumitrescuS-a născut în 1944 la Sibiu şi a studiat compoziţia la UNMB (1963-1968, cu Alfred Mendelsohn). Din 1978 a frecventat în Germania cursurile de dirijat ale lui Sergiu Celibidache, personalitate prin intermediul căreia s-a familiarizat cu abordarea fenomenologică a muzicii. În 1976 fondează Ansamblul de Muzică experimentală „Hyperion” (devenit din 1997 „Hyperion International”), angajat în promovarea muzicii româneşti de avangardă. Împreună cu Ana-Maria Avram înfiinţează în 1990 la Paris casa de discuri Edition Modem.

(mai mult…)

Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

Grigoraş Dinicu

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Grigoraş, violonist şi compozitor (Bucureşti, 1889 — id., 1949), îşi realizează studiile muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1902-1906), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Rudolf Malcher, Gheorghe A. Dinicu şi Carl Flesch (vioară), apoi continuă să studieze vioara, între 1907 şi 1913, cu Cecilia Nitzulescu-Lupu şi Vasile Filip. Activează în capitală ca violonist în Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice (1906-1908), violonist concertist al Filarmonicii, şef de orchestră de muzică populară (1906-1946), concertmaistru al orchestrei Pro Musica (1938-1940).

A cules şi a prelucrat melodii populare româneşti şi a fost un interpret virtuoz al muzicii populare, susţinând numeroase turnee internaţionale. Compune muzică de cameră pe teme de inspiraţie folclorică, în general pentru vioară şi pian, cea mai importantă lucrare a sa, bucurându-se de o largă popularitate internaţională, fiind Hora staccato (1906), cunoscută mai ales în aranjamentul lui Jascha Heifetz şi orchestraţia lui P. Vladigherov.

Gherase Dendrino

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor român (Turnu Măgurele, 3 septembrie 1901 — Bucureşti, 1 aprilie 1973). Studiază la Conservatorul din Bucureşti (1920-1927), avându-i printre profesori pe D.G. Kiriac (teorie-solfegii) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). În paralel, urmează Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. Succesiv, activează ca dirijor, în Bucureşti, la teatrul de revistă „Cărăbuş” (1932-1946), la teatrul de operetă şi revistă „Alhambra” (1946-1949), la Teatrul de estradă (1949-1950) şi în sfârşit devine prim-dirijor la Teatrul de operetă (din 1950).

În 1955, Gherase Dendrino a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1962 a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. Compune în special pentru teatrul muzical: opereta Lăsaţi-mă să cânt (1953); (mai mult…)

Gheorghe Dima

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor, dirijor şi pedagog român (Braşov, 1847 — Cluj, 1925). Studiile muzicale şi le-a realizat în străinătate: Baden, cu Heinrich Giehne (canto); Viena, cu Otto Uffmann (canto); Graz, cu Ferdinand Thierot (armonie); Leipziger Konservatorium (1872-1874, 1878-1880), cu Cari Reinecke (pian, compoziţie), Salomon Jadassohn (armonie, contrapunct). Iniţial a evoluat ca solist pe scenele operelor din Klagenfurt şi Zürich (1873-1874), ulterior devenind profesor de muzică la Braşov (1874-1878), dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cîntări din Braşov (1875-1879,1899-1914), dirijor şi director muzical al Reuniunii române de muzică din Sibiu (1880-1899), profesor de muzică la Seminarul Andreian din Sibiu (1883-1889). Tot la Sibiu a activat şi ca dirijor al Societăţii Hermannstädter Männergesang Verein (1885-1888) şi ca profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899). Spre sfârşitul vieţii devine profesor de ansamblu coral şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele.

Gheorghe Dima a cules, a prelucrat şi a publicat folclor muzical şi a avut o activitate intensă ca dirijor, pianist acompaniator şi cântăreţ de lieduri. De mare importanţă este şi faptul că a tradus în limba română librete de operă, texte de cantate, oratorii, versuri de lieduri. Gheorghe Dima a fost unul dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii muzicale din Transilvania de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Ion Dumitrescu

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Născut în judeţul Vâlcea în 1913, Ion Dumitrescu se stinge din viaţă la Bucureşti, în 1996 (asemenea fratelui său, Gheorghe Dumitrescu). După studiile la UNMB (compoziţia cu Mihail Jora), a lucrat câţiva ani ca profesor de muzică la licee, la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti, ca dirijor şi compozitor la Teatrul Naţional, pentru ca din 1944 să devină profesor la UNMB, unde va preda în principal armonie (până în 1979). În cadrul UCMR, a deţinut funcţiile (în acest caz, sinonime) de secretar (1954-56), prim-secretar (1956-63) şi preşedinte (1963-77).
A fost distins cu multiple ordine şi titluri ale Statului Român, precum şi cu câteva premii de creaţie (al Academiei Române, Marele Premiu al UCMR), a primit titlul de membru corespondent la Académie de Beaux-Arts din Paris şi la Accademia Tiberina din Roma etc.
Îndeosebi în anii ’40, când a lucrat la Teatrul Naţional bucureştean, I.Dumitrescu a scris muzica la numeroase spectacole teatrale. De asemenea în perioada anilor ’40-’50, a colaborat la coloana sonoră a câtorva filme. în paralel, scrie muzică simfonică şi concertantă (menţionăm doar Concertul pentru orchestră de coarde, l956, Sinfonietta în re major, 1957), piese camerale (Cvartetul de coarde în do major, 1949), corale, lieduri, volume de lucrări didactice (solfegii) şi studii de muzicologie.

Gheorghe Dumitrescu

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Gheorghe DumitrescuA trăit între 1914-1996. A studiat compoziţia la Bucureşti cu Mihail Jora şi Dimitrie Cuclin (1934-41). După stagii ca violonist în orchestră, compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti, consilier artistic la Ansamblul Doina al Armatei din Bucureşti, Gh.Dumitrescu a predat armonia la UNMB (1951-1979). De-a lungul deceniilor în care a desfăşurat o extrem de prolifică activitate componistică, a primit numeroase premii, dintre care enumerăm aici doar Premiul „Robert Cremer” (1942), Premiul I de compoziţie „George Enescu” (1946), Premiile Academiei Române (1956, 1961) şi ale UCMR (1969, 1977, 1979), titluri onorifice acordate de statul român etc.

Muzica sa de scenă conţine numeroase partituri pentru teatru, balet, operetă, precum şi o serie de opere în majoritate pe subiecte din istoria veche şi din cea comunistă a românilor (Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Răscoala, Fata cu garoafe, Meşterul Manole, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Avram lancu, Voievodul Gelu) sau inspirate din literatură şi mitologie (mai mult…)

Sabin Drăgoi

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Sabin DragoiA trăit între 1894-1968. Născut în Banat, studiile muzicale le-a început la Arad şi le-a continuat la Conservatorul din Iaşi şi Cluj, urmând ulterior un stagiu de perfecţionare la Praga. Din 1922 îşi începe cariera didactică în Timişoara, fondând totodată şi dirijând coruri bărbăteşti şi mixte. Conduce Opera din Cluj-Timişoara (1940-44), Conservatorul din Cluj-Timişoara (1943-45), apoi Conservatorul şi Institutul de Artă din Timişoara, pentru ca în 1950 să se stabilească la Bucureşti, ca profesor de folclor la Conservatorul de aici, ca director (1950-1964) şi consilier ştiinţific (1965-68) al Institutului de Folclor. A deţinut de asemenea funcţia de vicepreşedinte al UCMR (1940-45, 1952-56).
Dintre numeroasele distincţii şi ordine culturale ce i-au fost acordate, menţionăm Premiul „George Enescu” (1928), „Robert Cremer” (1935), Premii ale Academiei Române (al cărui membru a fost, începând cu 1953), Ordinele Steaua României (1929) şi Meritul Cultural (1931), precum şi alte premii acordate de statul socialist după 1950, distincţia Bene Merenti dell’Accademia Santa Cecilia din Roma (1967). (mai mult…)

George Draga

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Născut în 1935, a studiat la Bucureşti compoziţia la clasa lui Anatol Vieru. Mare parte a activităţii sale se leagă de Revista Muzica a UCMR, unde a funcţionat ca redactor (1963-71) şi ca redactor şef adjunct (până în 1993). Urmează o scurtă perioadă ca cercetător ştiinţific la Muzeul „G. Enescu” (până în 1997). Alături de studiile şi articolele publicate în Revista Muzica, Draga a scris piese simfonice, vocal-simfonice, instrumental-camerale.

Altele:
George Draga@CIMEC