Pianistul

A fost apoi îndemnat şi sprijinit să meargă la Paris (1937–1939), unde, la Conservatorul Naţional Superior de Muzică a urmat pianul (cu Lazare Lévy), teoria şi solfegiul (cu Marcelle Mayer) şi armonia (cu Noël Gallon). Toate acestea s-au petrecut între 1934 şi 1947.

De foarte tânăr, Valentin Gheorghiu a devenit solist al Filarmonicii (1950), a întreprins turnee de răsunet în toate ţările europene cu tradiţie muzicală, dar şi în Israel, în Statele Unite şi Canada. Prestigiul său i-a adus invitarea în juriile marilor concursuri muzicale internaţionale.

A fondat formaţia camerală Trio Bucureşti, împreună cu fratele său (violonistul şi pedagogul Ştefan Gheorghiu) şi cu violoncelistul Radu Aldulescu. Au urmat înregistrările radiofonice, discografice şi de televiziune. Recunoaşterea meritelor sale s-a concretizat în distincţii importante, între care şi unele de compoziţie – Menţiunea I Enescu (1946, pentru Sonata pentru pian), Premiul „George Enescu“ al Academiei Române pentru Concertul pentru pian – deşi activitatea interpretativă i-a răpit din timpul şi energia care ar fi putut fi consacrate creaţiei. Între compoziţiile sale se regăsesc: 2 simfonii, o suită orchestrală, un cvartet de coarde, un trio cu pian, o sonată pentru violoncel şi pian, lieduri etc.

Îndeplineşte funcţia de şef al catedrei dirijat, Facultatea de Compoziţie, Pedagogie muzicală şi Dirijat, iar în perioada 1991-2000, pe cea de rector al Universităţii de Arte ‘G.Enescu” Iaşi. Din 1976 şi până în prezent, este dirijor al corului “Cantores Amicitiae” al Universităţii de Arte “George Enescu”, Iaşi.

A publicat de-a lungul anilor, numeroase articole şi studii în ziare şi reviste de specialitate, precum şi diverse cărţi în domeniu:

• -Tratat de Teoria instrumentelor , Ed. Muzicală, Bucureşti, vol.I, 1987, vol.II, 1998
• -Dirijorul de cor, Ed. Hyperion, Chişinău, 1992
• -Tratat de Teoria instrumentelor, Ed. Ministerului Artelor , Chişinău, 1995
• -Interpretarea muzicii corale, Ed. Junimea, 2004
• -Unitate şi diversitate în spiritualitatea creştină reflectate în muzica corală liturgică, Ed. Junimea ,2004

A compus peste 120 de lucrări pentru cor a cappella şi cu acompaniament, având mai mult de 400 de înregistrări Radio şi TV la Iaşi, Bucureşti, Suisse Romande, BBC, RTBF – Bruxelles, Arlon –Belgia, TV5-France.

Din 1981 până în 2008, înregistrează, atât în ţară cât şi peste hotare (Elveţia, Belgia, Italia), o serie de discuri şi CD-uri:

• -Arta dirijorală , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
• -Ocolul pământului în 16 melodii, disc LP Electrecord, Bucureşti, 1981
• -Cântece de iarnă de pretutindeni, disc LP Electrecord, Bucureşti, 1982
• -Chants de Noel de Roumanie,CD,CD ‘s Audio Production J.D.Brandt,Bienne,Elveţia,1992
• -Musique chorale roumaine, CD, CD’s Audio Production J.D.Brandt, Bienne, Elveţia, 1993
• -”Cantores Amicitiae chantent le Monde”, CD, CD’s Audio Production J.D.Brandt, Bienne, Elveţia, 1994
• -“Cantores Amicitiae chantent le monde de Noël, CD, CD’s Audio Production J.D.Brandt, Bienne, Elveţia, 1995
• -“Cantores Amicitiae” chantent les Noëls du Monde, Daphi Video Production, Athus, Belgia, 1995
• -Krieppenspiel, Brechbühl & Mathis Video Production, Langnau, Elveţia, 1996
• -Die Schönsten Weihnachtslieder, CD, CD’s Audio Production Osteuropaverein Emmental, Langnau, Elveţia, 1997
• -Musique Chorale du Roumanie, International Audio-Visual Bruxelles, 1997
• -P.Constantinescu – Oratorio Byzantin de Noël “La Nativite de Dieu”, pour choeur, solistes et orgue, CD , CD’s Audio Production J.D.Brandt, Lausanne, Elveţia, 1999
• -“Cantores Amicitiae” a Lumen Vitae, CD, Don Quichotte Production, Bruxelles, 2000
• -Cantores Amicitiae Millenium, CD, Don Quichotte Production, Bruxelles, 2001
• -Cantores Amicitiae Coro dell’Universita delle Arti G. Enescu (Iasi-Romania), CD, Digital Live Recording, E. Furbanetto, Italia, 2002
• -Negro Spirituals, CD, Ed. Artes, Iaşi, 2003
• -Les Liturgies du Monde, CD, Ed. Artes, Iaşi, 2004
• -Concert de Gala a l’occasion du 30-eme anniversaire du Choeur CANTORES AMICITIAE, DVD , International Audio-Visual Services ,Bruxelles,2006
• -Romanian choral music, CD, Ed.Artes, Iasi,2008
• -La musique Orthodoxe, double CD, Ed. Artes, Iasi,2008

A susţinut mai bine de 1000 de concerte în România, Austria, Belgia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Spania, S.U.A., Mexic. Activitatea sa a fost apreciată prin numeroase premii decernate la festivaluri naţionale şi internaţionale.

Timp de 20 de ani este profesor de compoziţie la Şcoala normală de muzică din Paris şi critic muzical la ziarul Le Figaro, apoi secretar general al Confederaţiei internaţionale a criticii dramatice şi muzicale din Paris. În 1905 a înfiinţat revista L’Album musical din Paris, la conducerea căreia s-a aflat din acel moment.

Creaţia sa a fost distinsă cu premiul I de compoziţie „George Enescu” (1915) şi premiul „Verley” al societăţii de concerte „Golschmann” din Paris (1921).

Stan Golestan a cules şi a prelucrat folclor românesc. De altfel, deşi stabilit definitiv în Franţa, aproape întreaga lui creaţie a fost concepută într-un stil bazat din plin pe folclorul românesc, real sau recreat: La Dembovitza (1902), rapsodie pe motive populare româneşti; Lăutarul şi cobzarul (1902), dansuri româneşti pentru orchestră; Simfonia în sol minor (1910), în stil românesc; Premiere Rapsodie roumaine pour orchestre (1912), lucrare distinsă cu premiul I „George Enescu”; Rapsodie concertantă pentru vioară şi orchestră (1920); Concerto roumain (1933), pentru vioară şi orchestră; Concerto moldave (1936), violoncel şi orchestră; Concertul carpatic pentru pian şi orchestră (1940).

A mai scris muzică de cameră şi corală, iar în domeniul lucrărilor vocale, amintim lieduri pe versuri de M. Eminescu, în traducerea în limba franceză a compozitorului, Dix chansons populaires roumaines (1908), Hora (1921) şi culegerea Doïnes et Chansons (1922), pe versuri populare din colecţia G. Dem. Teodorescu, în prefaţa căreia şi-a expus principalele idei.

Lucrările sale – dintre care enumerăm într-o selecţie sumară: Simfonia cantabile, cvartetele de coarde Pe Argeş in sus şi In căutarea ecoului, piesele orchestrale Vis cosmic, Omagiu lui Enescu, oratoriul Conti per Europa, concertele pentru vioară şi orchestră Anotimpurile şi Bizanţ după Bizanţ, precum şi alte piese camerale, corale, religioase - au fost înregistrate şi tipărite nu numai de firme româneşti (Editura Muzicală, Electrecord, Radiodifuziune), ci şi de edituri prestigioase (de exemplu, Editions Musicales Transatlantiques, Paris).

Grigoriu s-a distins de asemenea şi în domeniul muzicii de film şi de teatru (în colaborări creatoare cu cineaştii Liviu Ciulei şi Henri Colpi). A primit numeroase premii de creaţie – acordate de Academia Română şi de UCMR, cel mai recent fiind Marele Premiu al UCMR (1998).

Aşa cum se observă din ansamblul întregii creaţii a lui Theodor Grigoriu, precum şi din eseurile sale (publicate în volumul Muzica şi nimbul poeziei), vocaţia sa componistică rămâne continuarea originală şi modernă a principiilor creatoare ale lui Enescu, precum şi surprinderea ethosului muzicii modale.

A lucrat pentru scurt timp ca profesor de muzică (1961-63), ca cercetător ştiinţific la Institutul bucureştean de folclor (1961-62), apoi ca lector la Filarmonica “G.Enescu” din Bucureşti.

A publicat studii şi eseuri, compoziţiile sale au fost premiate de UCMR şi de Academia Română. Figură proeminentă a generaţiei sale, Glodeanu rămâne, în scurta sa existenţă, unul din cei mai importanţi compozitori români de după 1950.

Profunzimea atitudinii sale modern-novatoare rămâne o trăsătură consecventă în toate genurile abordate: muzică de teatru şi de film, opera Zamolxe (1969), opera-balet Ulysse (1972), lucrări vocal-simfonice (oratoriul Un pământ numit România, 1977), simfonice (Studii pentru orchestră, 1967; Simfonii pentru instrumente de suflat, 1971), concertante, camerale (2 cvartete de coarde, Invenţiuni pentru cvartet de suflători şi percuţie, 1963), corale (Incantaţie pentru cor mixt, flaut, clarinet şi percuţie, 1965; Sabaracalina pentru cor mixt, 1973), vocale.

S-a implicat în proiecte organizatorice, ca fondator şi director al INMC Inc. (International Music Consortium), şi fost director al ANMC Inc., Todi International Music Days, Festivalurile internaţionale de la Gubbio, Molfetta, CIPAM în Montevarchi (Italia), şi “Zilele Muzicii Internaţionale de la Constanţa”, „Săptămâna Muzicii Române şi Americane de la Oradea” (Romania).

Ghezzo a primit numeroase distincţii, comenzi componistice şi premii, precum ASCAP-, CAPS-, NYSCA-, NEA-Awards, “George Enescu” Award. Muzica sa este publicată de Editions Salabert, Paris, de Musica Scritta, AIM Press (Italy), TGE (Milan, Rome) şi Seesaw Music Corporation, New York. A fost composer in residence la Roma, Florenţa, Milano, Budapeste, în Coreea s.a.

A colaborat în concerte, seminarii, festivaluri internaţionale şi înregistrări cu personalităţi importante ale contemporaneităţii muzicale: Milton Babbitt, Anatol Vieru, George Crumb, Myriam Marbé, George Perie, Lucas Foss, Robert Craft, Toru Takemitsu, Franco Donatoni, Mel Powell, Leo Kraft, John Corigliano etc. Activează în diverse consilii ale unor organizaţii muzicale, concursuri şi festivaluri.

Altele: Dinu Ghezzo@New York University, Dinu Ghezzo@UCMR.

În paralel cu activitatea sa componistică, C.D.Georgescu cercetează aprofundat aspecte etnomuzicologice şi estetice. A lucrat la Institutul bucureştean pentru cercetări etnologice şi dialectologice, unde a condus secţia muzicală, şi a tipărit numeroase cărţi şi studii de etnomuzicologie.

De asemenea, a publicat analize semnificative din creaţia unor compozitori contemporani români. După înlăturarea de la Institut, din motive politice, a lucrat din 1983 la Revista Muzica, apoi ca cercetător la Institutul de Istoria Artei. Până în 1985 a obţinut 7 premii ale UCMR şi Premiul Academiei Române pentru lucrările sale componistice şi etnomuzicologice.

Din 1987 trăieşte în Germania, la Berlin, devenind cetăţean german din 1996. . Aici a avut diverse burse, a colaborat la Freie Universität in Berlin (1991-94). Din 1997 face parte din consiliul de specialitate, cu sarcina tuturor articolelor despre România, al Enciclopediei MGG, Personenteil.

În 1999 a fondat împreună cu dirijorul şi organistul Peter Schwarz editura muzicală Docor. În numeroase din cele peste 80 de compoziţii ale sale, C.D.Georgescu foloseşte experienţa sa de investigare a arhetipurilor folclorice, de căutare a unor structuri primitive, elementare (v. ciclurile simfonice Jocuri, 1962-75, Modele, 1967-73, sau opera Model mioritic, 1973).

Alături de interesul său în etnologie şi psihologie, CD. Georgescu apelează şi la pictură ca sursă a unor lucrări (ciclurile instrumentale Hommage to Ţuculescu, 1975-82, Hommage to Piet Mondrian, 1980-94). Din 1980 începe să elaboreze primele sale muzici electronice, gândite uneori şi ca muzici ambientale, lucrul cu computerul preocupându-l până în prezent.