A fost distins cu titlurile de Artist Emerit (1964), cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea. A fost Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca. În linii generale, stilul său componistic este caracterizat pe de o parte de rapelurile directe la folclor, plasate sub semnul unei accesibilităţi asumate, îndreptând ascultătorul către linia tradiţională, iar pe de altă parte de deosebita aplecare către muzica pentru cor.

A scris muzică de teatru: opera Neamul Şoimăreştiior (1956); opera Pădurea vulturilor (1960, rev. 1964); alegoria lirică Dreptul la viaţă (1965); baletul cu cor Irinca (1968); tabloul coral-coregrafic Cu ţurca (1969), alegoria lirică „Dreptul la viaţă“ (1965) şi opera în patru acte „Înger şi demon“ ( 1985 ). Dintre lucrările sale simfonice, amintim Simfonia I în la minor (1951) şi Concertul pentru flaut şi orchestră (1952).

A compus şi muzică vocal-simfonică sau camerală, dar a excelat în lucrările rezervate corului şi mai ales în cele pe versuri populare, precum: Hai la joc (1954), Mă dusei în târg la moţi (1955), Colo-n sus pe munte verde (1956), trei suite bihorene pentru cor mixt (1957-1958), Trei cântece de pe Mureş (1958), Coruri pe versuri populare (1964), tripticul pentru cor de femei Dorul (1965), Mă luai, luai (1965), colindul La poartă Ia Ţăligrad (1965), Zece coruri de pe Someş (1969) etc. Din creaţia sa teoretică, amintim Cursul de armonie (Bucureşti, 1963).

A fost director muzical al Radiodifuziunii Române (1928-1933), iar din 1929 predă compoziţia la Conservatorul din Bucureşti, al cărui rector devine în 1941. După 1945 însă, Jora reprezintă una din victimele importante ale regimului socialist, criticat pentru “formalismul” artei sale. Este suspendat din calitatea de membru al Uniunii Compozitorilor (din 1944 fusese vicepreşedinte al acestei instituţii) şi destituit din învăţământ, îndeosebi din cauza binecunoscutelor sale simpatii monarhiste.

În 1953 este inclus din nou în rândul membrilor Uniunii, iar după preluarea conducerii UCMR de către Ion Dumitrescu (1954), va fi treptat repus în drepturi. Va reveni de asemenea la catedra de compoziţie a UNMB (din 1957), va primi diverse onoruri (calitatea de membru al Academiei Române, titlul de “Artist al Poporului” etc.) şi premii de creaţie. Bunăoară, în 1969 i se acordă Premiul “Gottfried von Herder”, al Universităţii din Viena.

Muzica timpurie scrisă de Jora arată influenţele muzicii germane postromantice (cu o tonalitate extrem cromatizată), dar şi inserarea de intonaţii populare româneşti. Preferinţa pentru muzica cu text sau cu argument programatic este evidentă, pe tot parcursul unei creaţii ce cuprinde, printre altele, balete (La piaţă, op. 10, 1928; Demoazela Măriuţa, op. 19, 1940; Curtea Veche, op.24, 1948; Când strugurii se coc, op.35, 1953; Întoarcerea din adâncuri, op.39, 1959), piese simfonice (Privelişti moldoveneşti, op.5, 1924), camerale (două cvartete de coarde), pentru pian (Joujoux pour ma dame, op.7; -1925; Variaţiuni pe o temă de Schumann, op.22, 1943; Roze-şi pozne, op.41, 1959) şi mai ales lieduri. Creator de stil în liedul românesc, Jora asimilează iniţial principii generale de formă şi tehnică din liedul clasico-romantic (Schubert, Schumann), îndreptându-se însă spre un nou tip de lied, bazat pe cântare declamată (provenit din genul parlando-rubato al cântecelor populare); apoi, rolul pianului devine din ce în ce mai important, sarcina vocii rămânând de a face inteligibil textul. Armonia trece în prim-planul parametrilor componistici, iar în epoca târzie a creaţiei de lied, cele două planuri (voce-pian) se independentizează. Aceste noi modalităţi de a înţelege genul liedului în secolul 20, precum şi sistemul armonic original al lui Jora vor constitui semnificative puncte de pornire pentru mai tinerele generaţii de creatori.

Creaţia sa cuprinde muzică de film, vocal-simfonică (Oratoriul Sub soarele deşteptării din 1951), simfonică, de cameră, corală, însă compozitoarea excelează în domeniul liedului pentru voce şi pian.