Cristian Marina

Scris de cercer la 2 iunie 2009

Cristian MarinaCristian Marina s-a născut în 1965, la Cluj, unde a primit educaţia muzicală de bază ca violoncelist la Şcoala de Muzică, şi, în domeniul compoziţiei, la Academia de Muzică ″Gh.Dima″, clasa prof. Cornel Ţăranu. Din 1987 trăieşte în Suedia, unde şi-a completat studiile în compoziţie la Colegiul Regal de Muzică din Stockholm and Gothenburg (1991-1997), sub îndrumarea lui Magnus Lindberg şi Sven-David Sandström.
A urmat studii de perfecţionare la „Academie d’été” – IRCAM, Paris 1995, cu Luca Francesconi şi la „Accademia Chigiana„, Siena 1996, cu Franco Donatoni. A studiat, de asemenea, cu Miklos Marós şi a frecventat cursuri susţinute de Brian Ferneyhough, Philippe Manoury şi alţii. (mai mult…)

Laura Manolache

Scris de cercer la 12 mai 2009

Născută în 1959 la Bucureşti, studiază compoziţie cu Myriam Marbé (1992), Tiberiu Olah (1994-2001) şi Doina Rotaru (2001-2002). Licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (UNMB), secţia muzicologie (1982) şi compoziţie (2002), a participat la Cursurile de vară pentru muzică nouă de la Darmstadt (1990), a beneficiat de burse de cercetare DAAD – la Institutul de Muzicologie al Universităţii din Köln (1992-1993) şi Institutul de Muzicologie al Universităţii din Osnabrück (1999, 2004) – şi de bursa “M. Elias” a Academiei Române – la Institutul de Muzicologie al Universităţii din Viena (1996). Din 1991, susţine activitate didactică la UNMB şi deţine, din 1995, titlul de doctor. (mai mult…)

Mihai Măniceanu

Scris de cercer la 7 septembrie 2008

Mihai  ManiceanuNăscut în 1976, interpretul şi compozitorul M. Măniceanu studiază pianul cu Oana Velcovici şi Marta Paladi la Liceul de Muzică ”Dinu Lipatti” din Bucureşti, apoi în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, absolvind în anul 2000 cursurile secţiei de pian ale prof. Viniciu Moroianu. Beneficiind şi de aportul pedagogic al prof. Maria Fotino, Sandu Sandrin şi Inna Oncescu, primeşte o bursă Erasmus pe parcursul anului universitar 2003-2004, la ”Hochschule fur Musik und Theater, Felix Mendelssohn Bartholdy”, din Leipzig. În 2005 absolvă secţia de compoziţie a UNMB, urmând apoi masteratul sub îndrumarea prof. Steluţa Radu (mai mult…)

Cristian Bence-Muk

Scris de rutişor la 4 iunie 2008

Cristian Bence-MukCristian Bence-Muk s-a născut la Deva în 31 august 1978. A studiat vioara la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Deva cu prof. Soltan Viorel, iar între 1997 şi 2002 a studiat Compoziţia în cadrul Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, la clasa prof. univ. dr. Hans Peter Türk.

A fost bursier al Fundaţiei Sigismund Toduţă (1999) şi al Academiei Internaţionale Bach din Stuttgart (2000). A participat la cursuri de compoziţie de vară cu Petr Kotik şi Marek Kopelent (Republica Cehă, 2000), cu Pascal Bentoiu, Aurel Stroe şi Dan Dediu (România, 2003). Şi-a realizat studiile doctorale (2002-2005) sub îndrumarea acad. prof. univ. Dr. Cornel Ţăranu şi în 13 mai 2005 a susţinut prezentarea publică a tezei de doctorat, obţinând titlul de doctor în Muzică, specializarea Creaţie muzicală, cu distincţia „Summa cum laudae”.

(mai mult…)

Eusebie Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Eusebie MandicevschiCompozitor, dirijor de cor şi muzicolog român (Cernăuţi, 1857 — Sulz, lângă Viena, 1929), şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuând la Universitatea din Viena (1875-1880), cu Eduard Hanslick (istoria muzicii, estetică muzicală), perfecţionându-se în domeniul compoziţiei tot la Viena, cu Gustav Nottebohm şi Robert Fuchs. Cariera sa are ca prim centru de greutate activitatea dirijorală: corurile Wiener Sing-Akademie (1881-1882) şi Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895) şi orchestra Gesellschaft der Musikfreunde (1892-1896).

După 1896, se dedică din ce în ce mai mult carierei pedagogice, predând la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena. În paralel, este arhivar şi bibliotecar muzical la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena (1887-1929) şi dirijor al Kapelwiser-Chor şi al corului de femei „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921). În 1897 a devenit doctor sine examine al Universităţii din Leipzig. Influenţat de creaţia clasico-romantică în mod special în privinţa muzicii sale corale, (mai mult…)

Gheorghe Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Compozitor şi pedagog român, fratele lui Eusebie Mandicevschi (Molodia, 1870 — Cernăuţi, 1907). Şi-a făcut studiile la Institutul de teologie din Cernăuţi şi la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena, unde l-a avut ca profesor pe Eusebie Mandicevschi. Spre deosebire de fratele său, Gheorghe Mandicevschi şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă la Cernăuţi, unde a fost dirijor al corului Societăţii Armonia, profesor de muzică la Seminarul teologic, la Şcoala cantorală şi la şcoli secundare.

Scrie muzică de teatru (vodevilul Piatra din casă, pe un libret de Vasile Alecsandri), muzică de cameră (Cvartet de coarde, Variaţiuni pe tema unui cântec popular german) şi pentru cor (cu precădere religioasă).

Marcel Mihalovici

Scris de rutişor la 11 aprilie 2008

Compozitor francez de origine română (Bucureşti, 1898 — Paris, 1985), îşi începe studiile muzicale la Bucureşti, în perioada 1908 şi 1919, lucrând cu Fr. Fischer şi B. Bernfeld (vioară),D. Cuclin (armonie) şi R. Cremer (contrapunct). Continuă la Schola cantorum din Paris, din 1919 până în 1925, avându-l ca maestru pe Vincent d’Indy (compoziţie, dirijat de orchestră), în 1928, Mihalovici, Martinu.C. Beck şi T. Harsanyi, cărora li s-a alăturat N. Şrepin, au hotărât să dea un concert cu lucrările lor.

Criticii i-au grupat pe aceşti compozitori de origine străină rezidenţi în Franţa — deşi aveau estetici foarte diferite — sub numele de şcoala de la Paris. Mihalovici a fost membru fondator al Societăţii compozitorilor români din Bucureşti (1920) şi al Societăţii de muzică contemporană „Triton” din Paris (1932) şi membru corespondent al Institut de France, Académie des Beaux-Arts din Paris. Între 1959 şi 1962 a activat ca profesor de morfologie muzicală la Schola cantorum din Paris. De-a lungul timpului, creaţia sa a fost distinsă cu menţiunea onorifică (1919), premiul al II-lea (1920) şi premiul I (1925) de compoziţie „George Enescu”, apoi cu premiul „Ludwig Spohr” (Brunswick, 1955), premiul fundaţiei „Copley” (Chicago, 1961), premiul „George Enescu” al S.A.C.E.M. (Paris, 1966).

Mihalovici este atras de structurile solide, pe care este grefată influenţa modurilor şi ritmicii folclorului românesc. A scris mult pentru scena lirică: baletul cântat Une vie de Polichinelle (1922), baletele Le Postillon du Roi (1924), Divertimento (1925) şi Karagueuz (1926), operele L’Intransigeant Pluton (1928), Phèdre (1949) şi Die Heimkehr [„întoarcerea”] (1954, rev. 1955), apoi baletele Thésée au labyrinthe (1956) şi Alternamenti (1957), pe un libret de Claude Rostand, opera Krapp ( 1960), pe un libret de Samuel Beckett, baletul Variations (1960) şi opera bufă Les Jumeaux [„Gemenii”] (1962), pe un libret de Claude Rostand.

A excelat şi în domeniul muzicii simfonice: Introducere şi mişcare simfonică (1923); Fantezie pentru orchestră mare (1927); Cortegiul divinităţilor infernale (1928); Chindia (1929); Concert pentru vioară şi orchestră (1930); Divertisment (1934); Capriciu românesc (1936); Toccata pentru pian şi orchestră ( 1938, rev. 1940); Symphonies pour le temps présent (1944); Variaţiuni pentru alămuri şi coarde (1946); Secvenţe (1947); Sinfonia giocosa (1951); Rapsodia concertantă în stil popular românesc ( 1951 ); Studiu în două părţi pentru pian şi ansamblu instrumental (1951); Sinfonia partita (1952); Uvertură tragică (1957); Sinfonia variata (1960); Muzică nocturnă pentru clarinet (1963); Pretexte pentru oboi, clarinet bas şi orchestră de cameră (1968) etc.

Marcel Mihalovici a mai scris muzică vocal-simfonică, de cameră (cvartete de coarde, sonate pentru vioară şi pian, miniaturi şi sonate pentru diverse instrumente), corală, vocală şi de film.

Iacob Mureşianu

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Iacob MuresianuCompozitor român (Braşov, 1857 — Blaj, 1917), a învăţat muzica în oraşul natal, ulterior studiind la Conservatorul din Leipzig (1880-1883). Şi-a început cariera pedagogică la Năsăud, apoi a devenit profesor la Braşov (1884-1885) şi la Blaj, unde a rămas din 1886 până la moarte. A fost dirijor al Reuniunilor de cântări şi muzică din Năsăud (1878-1880) şi Braşov (1884-1885), continuându-şi activitatea dirijorală la Blaj. În 1888 înfiinţa la Blaj revista Musa română, pe care a condus-o până în 1907. În 1883, obţine premiul de compoziţie „Mendelssohn-Bartholdy” (Leipzig).

Creaţia sa corală se impune prin caracterul dinamic şi militant, lucrările lui de gen, cu sau fără acompaniament de pian, căpătând un caracter dramatic prin introducerea solourilor. Iacob Mureşianu îşi creează melodiile în stil românesc, fără a apela propriu-zis la muzica populară, (mai mult…)

Gavriil Musicescu

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Gavriil Musicescu Compozitor şi dirijor de cor român (Ismail, 1847 — laşi, 1903). Şi-a făcut studiile la Conservatorul din Iaşi (1864-1866) şi apoi la cel din Sankt-Petersburg (1870-1872). Începe pe post de corist în corul mitropolitan şi în cel al Teatrului Naţional din Iaşi (1864-1866), apoi activează ca profesor de muzică la seminarul din Ismail (1866-1870). În ultimele trei decenii ale secolului al XlX-lea, activitatea lui este strâns legată de viaţa muzicală ieşeană. După 1872 devine profesor de armonie (1871-1903) şi director (1901-1903) al Conservatorului, în paralel fiind dirijor al corului mitropolitan (1876-1903) şi un timp profesor de muzică la Şcoala normală (1899-1903).

Dacă în acest timp a părăsit capitala Moldovei, a făcut-o doar pentru turneele realizate ca dirijor de cor în ţară şi peste hotare. Gavriil Musicescu a dus o muncă susţinută şi de mare importanţă în domeniul culegerii, notării şi prelucrării folclorului românesc şi mai ales al transcrierii repertoriul de strană tradiţional din notaţia psaltică în notaţia liniară. În contextul ultimelor decenii ale secolului al XlX-lea, rolul lui Gavriil Musicescu în definirea genului miniaturii corale şi în (mai mult…)

Viorel Munteanu

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Născut în 1944 (în judeţul Suceava), a studiat la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi (între 1964-69 secţia pedagogică, între 1971-76 compoziţie, la clasa lui Vasile Spătărelu). A urmat o specializare la Academia „Santa Cecilia” din Roma (1980), cu Roman Vlad. De atunci datează şi interesul în creaţia lui Roman Vlad, pe care a promovat-o constant în România, printr-o teză de doctorat ce tratează creaţia lui R.VIad, dar şi prin traducerea şi îngrijirea unor importante scrieri muzicologice ale compozitorului italian de origine română.

Viorel Munteanu a lucrat până în 1985 la Radio-Televiziunea din Iaşi, în paralel începând şi cariera sa didactică la Conservatorul din acelaşi oraş, pe care îl conduce în prezent: este rector al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1977), al fundaţiei “Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca (1993) şi membru The American Biographical Institute (2000). A compus piese vocal-simfonice, simfonice, muzică de cameră vocală şi instrumentală, coruri. A primit Premiul Academiei Române în 1980.

Altele: Viorel Munteanu@UCMR