433.ro - Muzica clasica, Muzica contemporana | 433. Refugiu. Experimental » R

Alina-Maria Dumbravă Roetzer

cercer — Mon, 08 Feb 2010 12:06:41 +0000

Născută în 1980 la Bucureşti, Alina-Maria Dumbravă (căsătorită Roetzer) ia primele lecţii de pian la vârsta de 5 ani, descoperind pe parcursul Şcolii de Muzică că este atrasă de „împletirea sunetelor“. După absolvirea Liceului de Muzică „G. Enescu“ din Bucureşti alege compoziţia, urmând Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (clasa Prof. Doina Rotaru). Dintre îndrumători: Lucia Pop (teorie) şi Maia Ciobanu (armonie).

Începe să compună mai întâi lucrări pentru pian (Suite, Monosonata) şi cu pian (Destiny pentru oboi, clarinet, fagot, vioară, violoncel şi pian) – mici piese tonale, sub îndrumarea Prof. Christian Berger de la Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti.

În anul 2003, după absolvirea UNMB, primeşte o bursă de studii „Erasmus – Socrates“ la Facultatea de Muzică din Oldenburg – Germania, la clasa de compoziţie a Prof. Violeta Dinescu, iar din 2005 se înscrie la clasa de compoziţie a Prof. Peter-Michael Hamel, de la Facultatea de Muzică şi Teatru din Hamburg.

Compune lucrări pentru violoncel (LamentaRE pentru violoncel şi percuţie, Liberation pentru opt violoncele, Komunikation pentru violoncel şi acordeon), pentru trompetă (Suche şi Dialog und Monolog, Open the Door), un trio (Rush hour pentru flaut, oboi şi fagot), lucrarea „Steluţe“ pentru violă solo, ajungând să scrie chiar pentru orchestră: muzică de balet (Legende în 2 acte) şi Nie wieder Krieg, pentru cor şi orchestră mică.

În anul 2000 obţine Premiul 1 la Concursul de compoziţie „Paul Constantinescu“ din Bucureşti şi Premiul 1 la Concursul International de compoziţie „Carl von Ossietzky“ din Oldenburg, Germania.

Lucrările tinerei compozitoare au fost interpretate de către solişti şi ansambluri renumite ( „Archaeus“ şi de Cornelia Petroiu – violă), la Bucureşti, Iaşi şi în străinătate („Kuss–Quartett“), la Hamburg, Lübeck, (Oldenburgisches Blechbläserquintett“), la Oldenburg, Stuttgard. La Concursul de Compoziţie Carl von Ossietzky din Oldenburg s-a organizat un simpozion, intitulat “Un portret al Alinei-Maria Roetzer”, unde s-au cântat lucrările compozitoarei. În cadrul premierii Concursului Internaţional de Compoziţie “Komponistenkolloquium” s-a cântat lucrarea Nie wieder Krieg.

Diana Rotaru

cercer — Sun, 26 Apr 2009 22:41:47 +0000

Născută în Bucureşti în anul 1981, Diana Rotaru a studiat compoziţia cu Ştefan Niculescu şi Dan Dediu la Universitatea Naţională de Muzică din acelaşi oraş, unde a obţinut şi o diplomă de master (în 2006), iar în prezent este doctorandă (din 2008). A fost studentă prin schimb Erasmus la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris (2005-2006), unde a urmat cursurile profesorilor Frédéric Durieux, Michael Lévinas, Yann Geslin, Luis Naon şi Tom Mays. A participat la diverse cursuri de specializare printre care Acanthes (Metz, 2008), Voix Nouvelles (Royaumont, 2002 şi 2006) şi Seminarul Bartok (Szombathely, Ungaria – 2003), lucrând astfel cu Salvatore Sciarrino, Brian Ferneyhough, Michael Jarrell, François Paris, Jonathan Harvey şi alţii.
Lucrările sale sunt interpretate în festivaluri şi concerte în Europa, Japonia şi S.U.A.

Este deţinătoarea mai multor premii, printre care The ISCM-IAMIC Young Composer Award 2008, Premiul de excelenţă pentru tineri compozitori al Uniunii Naţionale a Patronatului Român (2007), Marele Premiu Prometheus Opera Prima, acordat de Fundaţia Anonimul (2005), Premiul I ex-aequo la Concursul Internaţional de Compoziţie George Enescu (2003 şi 2005) sau Irino Prize (2004).

În 2007 primeşte bursa Enescu, acordată de I.C.R. Bucureşti, la Cité Internationale des Arts, Paris.

Este membră stagiară U.C.M.R., membră S.I.M.C. (secţiunea naţională) şi membră ARFA.

Creaţia sa cuprinde lucrări camerale, orchestrale precum şi o operă de cameră.

Altele: Diana Rotaru@freewebs, @myspace, @blogspot(Contemporania)

Doina Rotaru

rutişor — Wed, 19 Mar 2008 14:35:18 +0000

Născută în 1951 la Bucureşti, a absolvit în 1975 Universitatea de Muzică din acelaşi oraş, clasa de compoziţie a lui Tiberiu Olah. La rândul său, este acum profesor de compoziţie. Ca mulţi dintre colegii săi de generaţie, a vizitat Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt în anii ’80-’90, dar şi alte workshops de compoziţie (la Amsterdam, în 1991, a beneficiat de o bursă de creaţie). Este laureată a numeroase premii ale UCMR, a primit şi Premiul Academiei Române, precum şi Premiul I la Concursul internaţional de compoziţie “Gedok/Mannheim” 1994. Creaţia sa cuprinde 4 Concerte pentru flaut, două piese pentru orchestră de flaute, alte Concerte pentru violoncel, saxofon, clarinet, 2 Simfonii, Lumini dintr-un curcubeu pentru orchestră de cameră, 4 Cvartete de coarde, Joc de oglinzi pentru 4 flaute, 2 cvintete, trio-urile Joker şi Troiţe, Noesis pentru 4 percuţionişti, La porţile visului pentru flaut şi percuţie, Overtime pentru shakuhachi şi flaut bas, alte piese pentru flaut solo sau în combinaţii camerale.

Altele: Doina Rotaru@CIMEC, @MySpace, @freewebs

Theodor Rogalski

rutişor — Wed, 19 Mar 2008 10:32:25 +0000

S-a născut în 1901 la Bucureşti, s-a stins din viaţă în 1954, la Zürich. A început să studieze compoziţia cu Alfonso Castaldi la Conservatorul din Bucureşti (1919-20), dirijând orchestră în paralel (Leipziger Konservatorium: 1920-23) şi finalizându-şi studiile la Schola Cantorum din Paris (1924-26), la clasa de compoziţie a lui Vincent d’Indy şi la cea de orchestraţie a lui Maurice Ravel.

După un scurt stagiu de corepetitor la Opera Română din Bucureşti, Rogalski va dirija orchestra simfonică Radio-Bucureşti (1930-51), Filarmonica “George Enescu” din Bucureşti (1950-54), va fi director al Radiodifuziunii Române (1939-44) şi profesor de orchestraţie la UNMB (1950-54). A iubit prea mult pianul (în tinereţe) şi bagheta (la majorat), trecând compoziţia nu doar în plan secundar, ci chiar în anonimat.

Produs artistic a 3 centre muzicale (Bucureşti, Leipzig, Paris), cu 3 personalităţi dominante care i-au marcat definitiv cariera (Castaldi, ca dascăl şi şef de orchestră; Siegfried Karg-Elert, ca dirijor şi compozitor; Maurice Ravel, ca orchestrator), Theodor Rogalski a explodat la 24 de ani cu un Cvartet de coarde, a surprins la 28 de ani cu cele Două schiţe simfonice şi a uluit ”la bătrâneţe”, adică la 49 de ani, cu Trei dansuri româneşti, care au devenit şlagărul noii şcoli muzicale româneşti peste hotare (umbrind celebrele Rapsodii române, de Enescu, care fuseseră erodate de propriul lor succes semicentenar!!), spre a se înscrie definitiv în istoria muzicii autohtone doar cu aceste 3 titluri de referinţă.

Cochetând cu impresionismul francez (în baladele Iancu Jianu,Toma Alimoş, Mihu Copilu) şi cu expresionismul german (Două capricii pentru orchestră), însuşindu-şi, de la dodecafonismul lui Schönberg şi paleta instrumentală a lui Ravel (Trei dansuri româneşti), întreaga tehnică ce se potrivea melosului popular românesc, Th. R. a reuşit să creeze câteva modele pentru generaţia ce i-a urmat (Mircea Basarab, Anatol Vieru, Nicolae Beloiu, Mihai Moldovan, Liviu Glodeanu).

Horaţiu Rădulescu

rutişor — Wed, 19 Mar 2008 10:30:42 +0000

A trăit între 7 ianuarie 1942 – 25 septembrie 2008. S-a născut în Bucureşti, unde studiază iniţial vioara cu Nina Alexandrescu, o elevă a lui George Enescu şi a lui Jacques Thibaud. În 1969, Rădulescu absolvă secţia de compoziţie la UNMB, la clasa lui Tiberiu Olah.

Semnificative în formarea sa creatoare au fost şi alte cursuri – precum cel de analiză şi forme cu Ştefan Niculescu sau cele de orchestraţie şi muzică formalizată cu Aurel Stroe.

În acelaşi an, 1969, se va stabili la Paris, va deveni ulterior (în 1974) cetăţean francez. Aici, pune bazele tehnicii sale spectrale de compoziţie şi, pentru evoluţia sa componistică, are posibilitatea mult lărgită a contactelor internaţionale. De pildă, în anii ’70-’80, participă la cursuri internaţionale de compoziţie (la Köln cu Kagel, Ferrari, la Darmstadt cu Cage, Xenakis, Ligeti, Stockhausen), la cursuri de muzică asistată de calculator (la IRCAM, Paris). Rădulescu creează la Paris, în 1983, ansamblul de solişti European Lucero (preşedinte de onoare: Iannis Xenakis), împreună cu Cvartetul Arditti, Pierre-Yves Artaud şi alţi interpreţi renumiţi. Apoi, în 1991, fondează Festivalul şi Master-class Lucero. În 1988-89 a beneficiat de o bursă de creaţie DAAD la Berlin, iar în 1989-90 a compus în San Francisco, Veneţia şi Roma, graţie premiului francez “Villa Medici”.

Cele peste 100 de compoziţii ale sale (muzică simfonică, pentru ansambluri de cameră, corală) au fost interpretate şi radio- sau tele-difuzate în Europa, America de Nord şi de Sud, Asia, Africa, Australia. Ascultându-i prima audiţie a compoziţiei Wild Incantessimo pentru nouă orchestre (Festivalul din Metz, 1978), Olivier Messian va afirma : „Horaţiu Rădulescu este unul din cei mai originali tineri muzicieni de astăzi. Se ştie că în secolul XX – mai mult decât în oricare altul – Ştiinţa şi Arta merg mână în mână. Aceasta este în mod particular adevărat pentru muzica lui Rădulescu, care a contribuit la înnoirea limbajului muzical. “

Altele: web, articol

Adrian Raţiu

rutişor — Wed, 19 Mar 2008 14:19:45 +0000

Născut la 28 iulie 1928 în Bucureşti şi s-a stins din viaţă la 3 noiembrie 2005; a urmat aici între 1950 şi 1956 cursurile Universităţii de Muzică (compoziţie cu Leon Klepper), instituţie în cadrul căreia va preda, din 1967 şi până în 1998, stilistică şi armonie. Timp de 4 ani este redactor al revistei Muzica din Bucureşti (1959-1963), iar în 1969 participă la Internationale Ferienkurse für neue Musik, la Darmstadt. Cercetător avizat al creaţiei enesciene, a semnat o serie întreagă de articole şi studii în revistele româneşti de specialitate. Autor a numeroase opusuri, Adrian Raţiu îşi manifestă disponibilităţile creatoare îndeosebi în registrul muzicii de cameră, fără a exclude însă muzica simfonică, vocală sau corală. Sinteza serialo-modală pe care o operează compozitorul se raportează la o concepţie integratoare în care primează nu atât inovaţia în planul limbajului, cât mai cu seamă capacitatea diferitelor tehnici de a exprima ideea muzicală, conţinutul expresiv al acesteia.

Universul sonor al lui Adrian Raţiu este cel al microstructurilor modale, organizate nongravitaţional după o logică a complementarităţii. Alături de imaginea arhipelagului sau a constelaţiei modale (Monosonatele pentru pian. Constelaţii pentru pian şi bandă magnetică, 1970), Adrian Raţiu se preocupă şi de relaţionările existente între diversele micro-entităţi sonore, de traseele – aparent browniene, dar întodeauna atent conduse – ale acestora (ciclul Convergenţe, format din 2 cvartete şi 2 trio-uri). O anumită tentă impresionistă, dată de rafinamentul coloristic, este de asemenea specifică muzicii sale (Impresii pentru ansamblu de cameră, 1969; 6 Imagini pentru orchestră, 1971; ciclul Transfigurări).

“Este un muzician sobru şi concis, cu un rafinament coloristic oricând evident, un cizelator minuţios de sonorităţi dublat de un iubitor al sensibilului şi omenescului”. (Alfred Hoffman, Orizonturi muzicale. Bucureşti, 1979, p. 55)