Melodica tensionată este înveşmântată într-o armonie complexă, bogată în disonanţe şi în inflexiuni modale ce au la bază tradiţia muzicii bizantine şi mai puţin pe aceea a folclorului. Pe de altă parte, Capra cu trei iezi, lucrare cu o intrigă simplă şi antrenantă, cuprinzând melodii inspirate şi accesibile, este una dintre cele mai reuşite opere pentru copii din creaţia românească. Un alt domeniu privilegiat de Zirra a fost muzica simfonică: trei simfonii (I „Ţărănească”; a Il-a; a IlI-a „Descriptiva”, 1922), poemele simfonice Tândală şi Păcală (1925), Ţiganii (1929), Pe şesul Moldovei (1931), Hanul Ancuţei(1932 ?), Cetatea Neamţului (1936), Poem simfonic cu vioară solo (1926), Poem simfonic cu solo de pian (1930), Rapsodia I pentru orchestră (1930), Suită de cântece moldoveneşti (1933), suita simfonică O săptămână muzicală (1936).

A mai scris muzică vocal-simfonică (Luceafărul, 1912), de cameră (sonate, cvartete), corală, vocală şi lucrări didactice (Tratat de armonie, Craiova, 1928).