Doru Popovici
Născut în 1932 la Reşiţa (în Banat), a studiat compoziţia la UNMB, avându-i ca profesori pe Mihail Jora, Mihail Andricu, Paul Constantinescu s.a.
Autor al unei creaţii bogate şi diverse, D. Popovici s-a exprimat în genurile operei (Prometeu, Mariana Pineda), vocal-simfonic (cantata Omagiu lui Palestrina), simfonic (patru Simfonii, suita Codex Caioni, ciclurile Omagii şi Pastorale), cameral, coral, lied.
A fost distins cu Premiile Uniunii Compozitorilor Iugoslavi (1970), multiple premii ale UCMR, precum şi cu Premiul Academiei Române (1972).
Muzica sa, comunicativă, se axează pe melodie ca expresie a liricului – stare esenţială de spirit, ce guvernează majoritatea lucrărilor lui D. Popovici. Sursele acestora sunt găsite în muzica Renaşterii europene, în monodia bizantină, în serialismul secolului 20.

