Eduard Wachmann

Compozitor şi dirijor (Bucureşti, 1836 — id., 1908), îşi începe studiile la Bucureşti cu tatăl său, I.A.Wachmann (teorie-solfegii, pian), continuă la Viena cu Gustav Nottebohm (armonie, contrapunct) şi în sfârşit la Conservatorul din Paris (1859-1863), cu Henry Reber (armonie), Michel Carafa (contrapunct, fugă), A.-F. Marmontel (pian) şi Francois Benoist (orgă). Activitatea lui ca dirijor al teatrelor naţionale din Craiova (1853-1857) şi Bucureşti (1863-1864) acoperă primii zece ani de carieră, ulterior centrul de greutate având să-l ocupe pedagogia: profesor de pian şi armonie (1864-1903) şi director (1869-1903) al Conservatorului din Bucureşti.

În paralel, tot în capitală, Eduard Wachmann a fost fondator, dirijor şi director al Societăţii filarmonice române (1868-1906), director al Operei Române din cadrul Teatrului Naţional (1895-1901) şi director al corului bisericii „Domniţa Bălaşa” (1891-1908).

Eduard Wachmann a scris multă muzică de teatru: vodevilul Păunaşul codrilor (1857); uvertura şi melodrama Despot-Vodă, de Vasile Alecsandri (1860); vodevilul Doi morţi vii etc; muzică vocal-simfonică (cantata ţarul Ivan al IV-lea), de cameră, corală, vocală. Dintre culegerile lui de folclor, menţionăm Barbu Lăutarul, melodii populare româneşti pentru pian.


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale