Eusebie Mandicevschi

Eusebie MandicevschiCompozitor, dirijor de cor şi muzicolog român (Cernăuţi, 1857 — Sulz, lângă Viena, 1929), şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuând la Universitatea din Viena (1875-1880), cu Eduard Hanslick (istoria muzicii, estetică muzicală), perfecţionându-se în domeniul compoziţiei tot la Viena, cu Gustav Nottebohm şi Robert Fuchs. Cariera sa are ca prim centru de greutate activitatea dirijorală: corurile Wiener Sing-Akademie (1881-1882) şi Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895) şi orchestra Gesellschaft der Musikfreunde (1892-1896).

După 1896, se dedică din ce în ce mai mult carierei pedagogice, predând la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena. În paralel, este arhivar şi bibliotecar muzical la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena (1887-1929) şi dirijor al Kapelwiser-Chor şi al corului de femei „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921). În 1897 a devenit doctor sine examine al Universităţii din Leipzig. Influenţat de creaţia clasico-romantică în mod special în privinţa muzicii sale corale, Eusebie Mandicevschi a compus madrigale de o mare inventivitate melodică, remarcându-se printr-o arhitectură limpede, o scriitură rarefiată şi o bună individualizare a vocilor, majoritatea corurilor sale fiind scrise pe versuri populare (Cântece populare din colecţia Alexandru Voievidca prelucrate pentru cor) sau pe versuri ale marilor poeţi români.

A semnat şi numeroase liturghii, o serie de lucrări pentru scenă (vodevilul Juneţe şi bătrâneţe, 1880; opereta pentru copii Un bal mascat in noaptea de Sfântul Nicolae, 1893), muzică vocal-simfonică, de cameră (28 de cântece populare vechi româneşti prelucrate pentru pian, publicate la Viena) şi vocală.

Din activitatea sa de animator ale vieţii muzicale şi din cea muzicologică reţinem organizarea expoziţiilor documentare Brahms (1899,1920,1922), Beethoven (1920), Schubert (1922), numeroase studii, articole, eseuri, monografii, cronici muzicale şi o serie de ediţii critice (Bach, Beethoven, Haydn, Schubert, Brahms).


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale