Gheorghe Dumitrescu

Gheorghe DumitrescuA trăit între 1914-1996. A studiat compoziţia la Bucureşti cu Mihail Jora şi Dimitrie Cuclin (1934-41). După stagii ca violonist în orchestră, compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti, consilier artistic la Ansamblul Doina al Armatei din Bucureşti, Gh.Dumitrescu a predat armonia la UNMB (1951-1979). De-a lungul deceniilor în care a desfăşurat o extrem de prolifică activitate componistică, a primit numeroase premii, dintre care enumerăm aici doar Premiul „Robert Cremer” (1942), Premiul I de compoziţie „George Enescu” (1946), Premiile Academiei Române (1956, 1961) şi ale UCMR (1969, 1977, 1979), titluri onorifice acordate de statul român etc.

Muzica sa de scenă conţine numeroase partituri pentru teatru, balet, operetă, precum şi o serie de opere în majoritate pe subiecte din istoria veche şi din cea comunistă a românilor (Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Răscoala, Fata cu garoafe, Meşterul Manole, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Avram lancu, Voievodul Gelu) sau inspirate din literatură şi mitologie (Orfeu, Geniu pustiu, Luceafărul, Marea iubire, Ivan Turbincă, Prometheu, Mesia – Jertfa supremă, Osiris, Făt-Frumos). Oratoriile lui Gh.Dumitrescu abordează o sferă de idei înrudită cu cea a operelor (Tudor Vladimirescu, Grivifa noastră, Zorile de aur, Din lumea cu dor în cea fără dor, Pământ dezrobit, Marea trecere etc.). Iar în creaţia sa vocal-simfonică se mai includ, numeroase cantate, poeme (pe subiecte comuniste), dar şi o Liturghie bizantină şi un Recviem.
Cantitatea pieselor instrumentale – în principal programatice – arată aceeaşi prolificitate: 21 de simfonii, câteva poeme simfonice, suite, concerte, mai puţină muzică de cameră (şi datând dintr-o anii timpurii de creaţie).

La alte zeci de piese corale se adaugă un compartiment ceva mai interesant, acela al liedurilor. Gh. Dumitrescu nu a ocolit nici muzica de film.


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale