Ioan D. Chirescu

Compozitor şi dirijor român (Cernavodă, 5 ianuarie 1889 — Bucureşti, 25 martie 1980), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1910-1914), printre maeştrii săi aflându-se D.G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie, dirijat de cor), Ion Nonna Otescu (armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct), şi le continuă la Schola cantorum din Paris (1922-1927), cu Vincent d’Indy (fugă, compoziţie, orchestraţie, dirijat). În 1914, a absolvit şi Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La începutul carierei activează ca profesor de muzică la Fălticeni (1918-1922) şi Bucureşti (1922-1927). După încheierea studiilor de la Paris, devine dirijor al Societăţii corale „Carmen” din Bucureşti (1927-1950), alături de care a concertat atât în ţară, cât şi în străinătate. În aceeaşi perioadă începe o prestigioasă carieră pedagogică universitară, ca profesor de teorie-solfegii (1929-1964) şi mai târziu ca director (1950-1955) al Conservatorului. În paralel, tot în Bucureşti, a predat şi la Academia de Muzică Bisericească (1933-1939), iar din 1928 devine director artistic şi dirijor al corului bisericii „Domniţa Bălaşa”. A fost membru al Societăţii franceze de muzicologie din Paris. Dintre distincţiile care i-au fost acordate la nivel naţional, amintim Premiul de Stat (1955), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1954), Artist al Poporului (1959) şi Profesor Emerit (1962).

Ioan D. Chirescu a scris muzică simfonică, de cameră, dar în principal muzică corală. Având la dispoziţie corul „Carmen” şi preluând tradiţia predecesorilor săi de la pupitrul acestei prestigioase formaţii, compozitorul a făcut apel în creaţia sa la o serie de genuri populare arhaice, pornind de la colind sau cântec de stea şi ajungând la baladă sau bocet. Ioan D. Chirescu s-a impus în domeniul miniaturii corale, caracterizată de simplitatea melodică, armonică şi polifonică şi de sublimarea inflexiunilor melodice populare. Lucrări din creaţia sa laică (Cântecul cucului, 1919; Colo-n umbra pomilor, 1937; Mama, 1933, pentru solist şi cor bărbătesc; Doruleţ, doruleţule, 1948 etc), ca de altfel şi cea religioasă (Răspunsuri liturgice, 1934; Pre tine te lăudăm, 1934 etc), se află şi acum în repertoriul coralelor româneşti.


Despre autor

rutişor
Rutişor ("Thalictrum aquilegifolium") este o specie luxuriantă, elegantă, înaltă de 1-1,5 m., cu flori sidefii, mov sau roz, ori cu flori albe (culoare dată de staminele numeroase dispuse sferic), grupate în panicule corimbiforme. Preferă locurile cu exces de umiditate.

un răspuns la “Ioan D. Chirescu”

  1. io am intrat pe siteul vostru pt k ni s-a cerut la scoala k am fost la un muzeu si ni s-a explicat akolo kate ceva dar nup am inteles asa k am vrut sa intru ka sa aflu mai multe d-aici si dupa kum se vede am aflat multe…..un site cool

Gândurile tale