Maia Ciobanu

Maia CiobanuReprezentantă a generaţiei optzeciste, Maia Ciobanu a studiat compoziţia cu Myriam Marbe şi pianul cu Aurora Ienei la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti; bursă de studii la „Internationale Ferienkurse fur Neue Musik” – Darmstadt, R.F.Germania (1980).

Doctor în muzică cu o teză asupra relaţiei sunet/mişcare; susţine conferinţe la Academiile de muzică din Göteborg (Suedia), din Köln-Wuppertal (Germania) şi la Universitatea din St. Gallen (Elveţia).

Premiul Academiei Române (1998) şi Premiul UCMR (1999) pentru muzică electronică, Medalia “Meritul Cultural” (2004) pentru întreaga activitate, Diploma de merit pentru creaţie artistică a revistei “Actualităţii Muzicale” (2007). A condus Centrul de informare asupra muzicii contemporane (1995-2003); preşedinte al SIMC – SNR (2002-03); preşedinte al Juriului concursului internaţional de compoziţie “Jeunesse Musicales” 2008.

Fondator şi primul redactor – şef al primei publicaţii a secţiunii naţionale române a SIMC: “Contemporary Music – Romanian Newsletter” dedicate promovarii muzicii româneşti contemporane în străinătate .

Actualmente Maia Ciobanu este conferenţiar universitar la Universitatea „Spiru Haret” şi profesor asociat la UNATC “I. L. Caragiale” din Bucureşti. Este prezentă ca muzicolog şi critic (articole şi eseuri în „Muzica”, „Contemporanul”, „România literară”, „Flacăra”, „Actualitatea muzicală”, „22”, “Cultura”, emisiuni la Radio şi Televiziune), moderator al unor mese rotunde în cadrul unor festivaluri naţionale şi internaţionale, al unor simpozioane pe teme de învăţământ muzical universitar.

Lista lucrărilor sale acoperă aproape toate genurile muzicale, de la domeniul simfonic la cel cameral, vocal, muzică electronică, spectacole coregrafice şi multi-media.

Estetica compozitoarei se bazează pe tehnici diversificate, proprii atât structurilor arhaice, cât şi modalismului, spectralismului, teatrului instrumental, suprarealismului sau “noii consonanţe”. Compozitoarea relevă o atitudine uneori metastilistică, în care diferitele niveluri temporale se suprapun şi se resintetizează, spre o nouă coerenţă şi redimensionare a Sensului. Un interes special este direcţionat spre mixarea surselor sonore clasice cu cele electronice, a expresiei muzicale cu cea verbală, coregrafică sau cu mijloacele video. În direcţia structurării unui nou sincretism este favorizată fluidizarea comunicării, sensibilizarea emoţiei şi a spiritului, permeabilitatea ideilor.

Altele:

Maia Ciobanu@CIMEC


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale