Mihail Jora

Mihail JoraA trăit între 1891 (Roman) -1971 (Bucureşti). Şi-a început studiile muzicale la Iaşi, le-a continuat la Leipzig (1912-1914, cu Stephan Krehl-armonie şi Max Reger-compoziţie), apoi la Paris (1919-1920) cu Florent Schmitt.

A fost director muzical al Radiodifuziunii Române (1928-1933), iar din 1929 predă compoziţia la Conservatorul din Bucureşti, al cărui rector devine în 1941. După 1945 însă, Jora reprezintă una din victimele importante ale regimului socialist, criticat pentru „formalismul” artei sale. Este suspendat din calitatea de membru al Uniunii Compozitorilor (din 1944 fusese vicepreşedinte al acestei instituţii) şi destituit din învăţământ, îndeosebi din cauza binecunoscutelor sale simpatii monarhiste.

În 1953 este inclus din nou în rândul membrilor Uniunii, iar după preluarea conducerii UCMR de către Ion Dumitrescu (1954), va fi treptat repus în drepturi. Va reveni de asemenea la catedra de compoziţie a UNMB (din 1957), va primi diverse onoruri (calitatea de membru al Academiei Române, titlul de „Artist al Poporului” etc.) şi premii de creaţie. Bunăoară, în 1969 i se acordă Premiul „Gottfried von Herder”, al Universităţii din Viena.

Muzica timpurie scrisă de Jora arată influenţele muzicii germane postromantice (cu o tonalitate extrem cromatizată), dar şi inserarea de intonaţii populare româneşti. Preferinţa pentru muzica cu text sau cu argument programatic este evidentă, pe tot parcursul unei creaţii ce cuprinde, printre altele, balete (La piaţă, op. 10, 1928; Demoazela Măriuţa, op. 19, 1940; Curtea Veche, op.24, 1948; Când strugurii se coc, op.35, 1953; Întoarcerea din adâncuri, op.39, 1959), piese simfonice (Privelişti moldoveneşti, op.5, 1924), camerale (două cvartete de coarde), pentru pian (Joujoux pour ma dame, op.7; -1925; Variaţiuni pe o temă de Schumann, op.22, 1943; Roze-şi pozne, op.41, 1959) şi mai ales lieduri. Creator de stil în liedul românesc, Jora asimilează iniţial principii generale de formă şi tehnică din liedul clasico-romantic (Schubert, Schumann), îndreptându-se însă spre un nou tip de lied, bazat pe cântare declamată (provenit din genul parlando-rubato al cântecelor populare); apoi, rolul pianului devine din ce în ce mai important, sarcina vocii rămânând de a face inteligibil textul. Armonia trece în prim-planul parametrilor componistici, iar în epoca târzie a creaţiei de lied, cele două planuri (voce-pian) se independentizează. Aceste noi modalităţi de a înţelege genul liedului în secolul 20, precum şi sistemul armonic original al lui Jora vor constitui semnificative puncte de pornire pentru mai tinerele generaţii de creatori.


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale