Stan Golestan

Compozitor şi critic român (Vaslui, 1875 — Paris, 1956), îşi realizează studiile la Schola cantorum din Paris (1897-1903), cu Vincent d’Indy, Albert Roussel şi Paul Dukas (compoziţie, orchestraţie).

Timp de 20 de ani este profesor de compoziţie la Şcoala normală de muzică din Paris şi critic muzical la ziarul Le Figaro, apoi secretar general al Confederaţiei internaţionale a criticii dramatice şi muzicale din Paris. În 1905 a înfiinţat revista L’Album musical din Paris, la conducerea căreia s-a aflat din acel moment.

Creaţia sa a fost distinsă cu premiul I de compoziţie „George Enescu” (1915) şi premiul „Verley” al societăţii de concerte „Golschmann” din Paris (1921).

Stan Golestan a cules şi a prelucrat folclor românesc. De altfel, deşi stabilit definitiv în Franţa, aproape întreaga lui creaţie a fost concepută într-un stil bazat din plin pe folclorul românesc, real sau recreat: La Dembovitza (1902), rapsodie pe motive populare româneşti; Lăutarul şi cobzarul (1902), dansuri româneşti pentru orchestră; Simfonia în sol minor (1910), în stil românesc; Premiere Rapsodie roumaine pour orchestre (1912), lucrare distinsă cu premiul I „George Enescu”; Rapsodie concertantă pentru vioară şi orchestră (1920); Concerto roumain (1933), pentru vioară şi orchestră; Concerto moldave (1936), violoncel şi orchestră; Concertul carpatic pentru pian şi orchestră (1940).

A mai scris muzică de cameră şi corală, iar în domeniul lucrărilor vocale, amintim lieduri pe versuri de M. Eminescu, în traducerea în limba franceză a compozitorului, Dix chansons populaires roumaines (1908), Hora (1921) şi culegerea Doïnes et Chansons (1922), pe versuri populare din colecţia G. Dem. Teodorescu, în prefaţa căreia şi-a expus principalele idei.


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale