Alexandru Paşcanu

Scris de rutişor la 17 martie 2008

A trăit la Bucureşti, între 1920 şi 1989. A studiat compoziţia la UNMB (1938-46, cu Marţian Negrea) şi a urmat în paralel cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti (1938-44). Din 1952 a început cariera sa didactică la UNMB, mai întâi la catedra de teorie şi solfegiu, apoi ca profesor de armonie (este autorul unui Tratat de armonie în 2 volume, apărut în mai multe ediţii – din 1971 până în 1982 -, tratat după care se studiază şi astăzi).

Paşcanu este mai puţin cunoscut în ipostaza sa de autor al unor piese simfonice (Marea Neagră, Toccata, Balada pentru clarinet şi orchestră s.a.) sau camerale, în schimb celebritatea pieselor sale corale – creatoare de stil în creaţia românească de gen – este incontestabilă şi astăzi. Este vorba atât de corurile de copii (Ah, ce bucurie), cât şi de acelea mixte pe versuri populare (Bocete străbune) sau pe silabe onomatopeice (Chindia, Festum hibernum).

Pentru unele din aceste creaţii, lui Paşcanu i s-au oferit Premii ale U.C.M.R., precum şi premiul „Zecchino d’argento”, Bologna, 1979.