Alfred Mendelsohn

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Născut în 1910, s-a stins din viaţă în 1966. A studiat la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena (1927-31) compoziţia cu Franz Schmidt şi Joseph Marx, urmând şi cursuri ale Facultăţii de Filosofie, a continuat apoi la Bucureşti, cu Mihail Jora, compoziţia timp de un an. Până în 1946, a predat armonie, contrapunct, compoziţie, a fost corepetitor şi dirijor la diferite şcoli bucureştene. După 1946 va deveni secretar şi apoi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor, precum şi profesor de contrapunct, compoziţie şi orchestraţie la UNMB.

Prolificitatea sa componistică – opt simfonii, poeme simfonice, suite şi alte lucrări orchestrale, trei opere, două balete, două oratorii, patru cantate, muzică de film, de cameră (zece cvartete de coarde), numeroase coruri şi lieduri – este concentrată, în perioada comunismului, spre realizarea unei arte impregnate de ideologie (de exemplu, cantata Glasul lui Lenin, 1957, sau Simfonia a IlI-a, Reconstrucţia, 1949). Într-o evoluţie asemănătoare cu cea a lui Matei Socor, Mendelsohn începe – ca tânăr compozitor cu studii vieneze – să se plaseze într-o avangardă românească interbelică, prin folosirea unor combinaţii politonale şi a unor teme seriale, pentru ca după 1946 să se încadreze fără şovăială în estetica realismului socialist.