Gheorghe Cucu

Scris de rutişor la 17 mai 2008

Compozitor român (Pueşti-Târg, Vaslui,11 februarie 1882 — Bucureşti, 24 august 1932), şi-a început studiile la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bârlad (1890-1898), apoi a frecventat Conservatorul din Bucureşti (1899-1905) unde îi are ca profesori pe D.G. Kiriac (armonie, contra­punct, dirijat coral) şi Ed. Wachmann (armonie). La Paris îşi continuă studiile de armonie şi contrapunct cu Georges Caussade (1907-1908) şi apoi cu Vincent d’Indy (contra­punct, orchestraţie), la Schola cantorum (1908-1911).

Chiar înainte de a-şi termina studiile, Gheorghe Cucu devine cântăreţ de strană la Brăila şi apoi dirijor de cor, din 1904 până în 1932, la biserica Brezoianu din Bucureşti. De asemenea, este dirijor secund al Societăţii corale „Carmen” (1901-1907; 1912-1928), dirijor al corului cape­lei române din Paris (1907-1911) şi al corului Mitropoliei din Bucureşti (1912-1932). Cariera sa pedagogică se desfă­şoară cu precădere la Conservatorul bucureştean, ca profe­sor de armonie, teorie şi solfegii (1918-1932), dar şi la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti, unde a fost profesor de armonie din 1928 până în 1932. În 1919 este distins cu premiul al Il-lea de compoziţie „George Enescu”, iar în 1925 cu premiul Societăţii compozitorilor din România. (mai mult…)

Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

Eduard Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor (Bucureşti, 1836 — id., 1908), îşi începe studiile la Bucureşti cu tatăl său, I.A.Wachmann (teorie-solfegii, pian), continuă la Viena cu Gustav Nottebohm (armonie, contrapunct) şi în sfârşit la Conservatorul din Paris (1859-1863), cu Henry Reber (armonie), Michel Carafa (contrapunct, fugă), A.-F. Marmontel (pian) şi Francois Benoist (orgă). Activitatea lui ca dirijor al teatrelor naţionale din Craiova (1853-1857) şi Bucureşti (1863-1864) acoperă primii zece ani de carieră, ulterior centrul de greutate având să-l ocupe pedagogia: profesor de pian şi armonie (1864-1903) şi director (1869-1903) al Conservatorului din Bucureşti.

În paralel, tot în capitală, Eduard Wachmann a fost fondator, dirijor şi director al (mai mult…)

Ion Andrei [Johann Andreas] Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor [Budapesta, 1807 — Bucureşti, 1863], şi-a realizat studiile la Viena. Activează ca dirijor al trupei lirice „Theodor Müller” la Timişoara (1831-1833) şi Bucureşti (1833-1835), este profesor la Şcoala de muzică vocală şi instrumentală a Societăţii filarmonice din Bucureşti (1835-1836) şi la colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1846-1850), dirijor al trupei „Costache Caragiale” din Bucureşti (1850-1852), al teatrelor naţionale din Bucureşti (1852-1858) şi din Craiova (1858-1860). A desfăşurat o intensă activitate pedagogică în Bucureşti, predând în particular pian, teorie-solfegii şi armonie, deoarece în acea perioadă la Bucureşti încă nu se înfiinţase un conservator.

I.A. Wachmann a scris numeroase lucrări de muzică de teatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil, feerii, drame lirice, operete, dintre care amintim: opera Braconierul (1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Triumful amorului (1835), opera Manole Meşter etc. (mai mult…)

Tudor Jarda

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Compozitor român (Cluj, 11 februarie 1922 – Bucureşti 14 august 2007), îşi realizează studiile la Conservatorul Cluj-Timişoara (1941-1945, 1945-1948), iar după război activează ca instrumentist în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948). Din 1949 devine profesor de armonie la Conservator până in 1984. A mai deţinut funcţiile de director al Operei Române şi de rector al Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj.

A fost distins cu titlurile de Artist Emerit (1964), cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea. A fost Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca. În linii generale, stilul său componistic este (mai mult…)

Alfonso Castaldi

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor român de origine italiană (Maddalone, 1874 — Bucureşti, 1942). Şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuându-le la Conservatorul din Napoli (1885-1889), cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea şi Umberto Giordano (fugă, compoziţie).

Stabilindu-se în România, mai întâi a activat ca profesor de mandolină, chitară şi vioară la Galaţi (1896-1901), apoi a devenit profesor de armonie, contrapunct, compoziţie şi orchestră la Conservatorul din Bucureşti (1904-1940), între timp fiind şi inspector general al muzicii în Ministerul Artelor (1925-1929). Are o activitate susţinută de şef de orchestră, dirijând Filarmonica din Bucureşti, orchestra Asociaţiei generale muzicale „Tinerimea simfonică” etc. A participat la înfiinţarea Societăţii Compozitorilor Români (1920) şi a scris consecvent cronici muzicale.

Deşi importanţa sa ca pedagog este mult mai mare decât aceea de compozitor, Alfonso Castaldi se distinge prin faptul că a impus genul poemului simfonic şi (mai mult…)

Liviu Comes

Scris de rutişor la 15 martie 2008

S-a născut la 13 decembrie 1918, Şerel, în judeţul Hunedoara şi a murit la 28 septembrie 2004. A studiat compoziţia la Cluj cu Sigismund Toduţă, în paralel absolvind Facultatea de Medicină din Cluj-Sibiu (în 1943) şi urmând şi cursuri ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj-Sibiu. Din 1950 îşi începe cariera didactică la Academia de Muzică clujeană (predând armonie, contrapunct, forme), unde a îndeplinit funcţia de rector între 1965-70. Din 1969 până în 1981 predă contrapunct şi fugă la UNMB, fiind autorul (în colaborare cu Doina Rotaru) al celui mai recent Tratat de contrapunct vocal şi instrumental românesc (1986). (mai mult…)

Tudor Ciortea

Scris de rutişor la 14 martie 2008

S-a născut la 28 noiembrie 1903, Braşov şi a murit la 13 octombrie 1982 la Bucureşti; şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, cu Gheorghe Dima (1910-1917). Se perfecţionează apoi la Cluj (1921-1922), Bruxelles (1924-1925, cu Joseph Jongan) şi Paris (1926-1928, cu Maurice Imbert, Paul Dukas şi Nadia Boulanger). Întors la Bucureşti în 1929, ia contact în cadrul Conservatorului cu învăţăturile lui Ion Nonna Otescu şi Constantin Brăiloiu, devenind apoi în această instituţie profesor de armonie (1949-1950) şi forme muzicale (1950-1973).

Între 1963 şi 1968 este vicepreşedinte al UCMR. A urmat de asemenea Academia Comercială din Cluj (1920-1924) şi este licenţiat al Facultăţii de Drept din Bruxelles (1924-1926). Printre premiile obţinute de-a lungul timpului se numără Premiul „George Enescu” (menţiunea I, 1946), Premiul Academiei Române (1964), Premiul UCMR (1969, 1974, 1976) şi Marele Premiu UCMR (1981). (mai mult…)

Dan Buciu

Scris de rutişor la 14 martie 2008

Născut la 18 noiembrie 1943 la Bucureşti, Dan Buciu a crescut într-o ambianţă muzicală, tatăl său fiind un renumit bas, prim solist al Operei bucureştene. Formarea sa componistică o datorează studiilor cu Dan Constantinescu, Tiberiu Olah, Aurel Stroe la UNMB, precum şi unor perfecţionări postuniversitare la Bucureşti (cu Dinu Ciocan şi Aurel Stroe) sau la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt.

Din 1968 începe cariera sa didactică la Universitatea de Muzică bucureşteană, pe care o conduce din 2000 în calitate de rector. Predă armonie, forme şi analize muzicale, ceea ce, de-a lungul timpului, l-a îndreptat şi spre necesitatea teoretizărilor: Buciu a scris aşadar cartea Elemente de scriitură modală, precum şi două volume de Armonie. (mai mult…)

Maya Badian

Scris de rutişor la 14 martie 2008

Maya BadianNăscută la 18 aprilie 1945 la Bucureşti, Maya Badian a studiat compoziţie la UNMB cu Tiberiu Olah şi Aurel Stroe. În 1987, familia Badian s-a stabilit definitiv în Canada, obţinând cetăţenia canadiană în 1990. În 1992, sub îndrumarea lui André Prévost, la Facultatea de Muzică a Universităţii din Montréal, Maya Badian îşi obţine titlul de Doctor în muzică.

Experienţa ei didactică începe în România, unde predă pian, teorie, armonie la Liceul de Muzică „G.Enescu” din Bucureşti (1972-1985); va continua apoi, din 1990, la Universităţi din Canada (Montreal, Ottawa). Maya Badian este membră a Centrului de Muzică Canadian (CMC), a Ligii Canadiene de Compozitori (CLC), a UCMR, precum şi a altor instituţii internaţionale, de la care a obţinut diferite premii şi distincţii pentru creaţia sa.

(mai mult…)