Tudor Feraru

Scris de rutişor la 30 aprilie 2008

Tudor Feraru (n. 1976, Cluj-Napoca) este un compozitor şi pianist român.

A studiat compoziţia cu Cornel Ţăranu şi orchestraţie cu Petru Sbârcea la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde a fost licenţiat în 2001 în ambele domenii. A studiat compoziţia cu Daniel Omar la Universitatea Ontario din Canada între 2001 şi 2004 şi cu Stephen Chatman la University of British Columbia din 2004, unde lucrează la doctoratul său. A beneficiat de două burse ale Fundaţiei „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca (1998, 2000), a participat la cursuri de măiestrie în Český Krumlov din Republica Cehă (1998–1999) şi a obţinut bursa internaţională a Universităţii Ontario (2001–2003).

Ca pianist, a susţinut concerte în Canada şi în România şi de multe ori a interpretat propriile lucrări. Este cunoscut şi drept dirijor, iar lucrările sale includ muzică orchestrală, de cameră, corală, vocală, electroacustică şi pentru pian, fiind interpretate în Canada şi în Europa.

Mai jos menţionăm o selecţie din lucrările sale:

Orchestrală: Unforgotten Seasons, pentru orchestră de cameră, 2002; Concerto, pentru pian şi orchestră, 2003; Riccochet, pentru orchestră, 2006

Camerală: Il Passaggio, pentru flaut şi pian, 1998; Trei bagatele, (mai mult…)

Marius Constant

Scris de rutişor la 13 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor francez de origine română (Bucureşti, 7 februarie 1925 – Paris, 15 mai 2004 ), şi-a început studiile la Bucureşti, unde a obţinut premiul „George Enescu” (1943), şi le-a continuat la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris (1945-1949), iar pentru dirijat de orchestră la Şcoala normală de muzică. Marius Constant i-a avut ca profesori pe O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger, J. Fournet şi A. Honegger. A cucerit premiul „Italia” în 1952, pentru baletul le Joueur de flûte („Flautistul”), a fost directorul muzical al reţelei de modulaţie de frecvenţă a O.R.T.F. (1953), apoi director muzical al Ballets de Paris de Roland Petit (1956-1966), înainte de a fi din nou învestit cu importante responsabilităţi la O.R.T.F. (1963-1967).

Apoi, a fost numit director al muzicii de balet la Opera din Paris (1973-1978), iar din 1978 este profesor al noii clase de orchestraţie şi instrumentaţie de la Conservatorul din Paris. În 1963, a pus bazele ansamblului instrumental Ars Nova, una dintre principalele formaţii franceze specializate în muzică nouă, iar în 1968 a primit Marele premiu naţional al muzicii. Primele sale lucrări au fost Haut-Voltage, balet pentru Maurice Béjart (1956), Contrepointe (1957) şi Cyrano de Bergerac (1959), balete pentru Roland Petit. Dar el s-a impus cu adevărat numai o dată cu 24 de preludii pentru orchestră, cântate în primă audiţie sub bagheta lui Leonard Bernstein în 1959. Contrar opţiunii unei mari părţi (mai mult…)

Alfonso Castaldi

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor român de origine italiană (Maddalone, 1874 — Bucureşti, 1942). Şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuându-le la Conservatorul din Napoli (1885-1889), cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea şi Umberto Giordano (fugă, compoziţie).

Stabilindu-se în România, mai întâi a activat ca profesor de mandolină, chitară şi vioară la Galaţi (1896-1901), apoi a devenit profesor de armonie, contrapunct, compoziţie şi orchestră la Conservatorul din Bucureşti (1904-1940), între timp fiind şi inspector general al muzicii în Ministerul Artelor (1925-1929). Are o activitate susţinută de şef de orchestră, dirijând Filarmonica din Bucureşti, orchestra Asociaţiei generale muzicale „Tinerimea simfonică” etc. A participat la înfiinţarea Societăţii Compozitorilor Români (1920) şi a scris consecvent cronici muzicale.

Deşi importanţa sa ca pedagog este mult mai mare decât aceea de compozitor, Alfonso Castaldi se distinge prin faptul că a impus genul poemului simfonic şi (mai mult…)

Costin Miereanu

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Născut la 27 februarie 1943 în Bucureşti, a absolvit în 1966 Universitatea de Muzică din Capitală la clasa de compoziţie a lui Dan Constantinescu. Participă la Internationale Ferienkurse für neue Musik din Darmstadt (1967-1969), unde colaborează la proiectul colectiv initulat „Musik für ein Haus”, coordonat de Karlheinz Stockhausen. La Paris, între 1968 şi 1969 se perfecţionează la Groupe de recherches musicales de l’ORTF şi, cu Pierre Schaeffer, la Conservatoire national de musique. Între 1970 şi 1978 frecventează cursurile lui A. J. Greimas de la Ecole pratique des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Tot la Paris obţine doctoratul în Semiotică Muzicală (1978) şi pe cel în Litere şi Ştiinţe Umane (1979). Este naturalizat francez din 1977.

De-a lungul timpului a fost director al Editurii Salabert (1981-1992) şi codirector artistic al Ansamblului 2e2m (1982-1985). Din 1991 conduce laboratorul Estetica artelor contemporane din cadrul CNRS, iar din 1992, Institut d’Esthétique et de Sciences de l’Art la Sorbona. (mai mult…)