Gheorghe Cucu

Scris de rutişor la 17 mai 2008

Compozitor român (Pueşti-Târg, Vaslui,11 februarie 1882 — Bucureşti, 24 august 1932), şi-a început studiile la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bârlad (1890-1898), apoi a frecventat Conservatorul din Bucureşti (1899-1905) unde îi are ca profesori pe D.G. Kiriac (armonie, contra­punct, dirijat coral) şi Ed. Wachmann (armonie). La Paris îşi continuă studiile de armonie şi contrapunct cu Georges Caussade (1907-1908) şi apoi cu Vincent d’Indy (contra­punct, orchestraţie), la Schola cantorum (1908-1911).

Chiar înainte de a-şi termina studiile, Gheorghe Cucu devine cântăreţ de strană la Brăila şi apoi dirijor de cor, din 1904 până în 1932, la biserica Brezoianu din Bucureşti. De asemenea, este dirijor secund al Societăţii corale „Carmen” (1901-1907; 1912-1928), dirijor al corului cape­lei române din Paris (1907-1911) şi al corului Mitropoliei din Bucureşti (1912-1932). Cariera sa pedagogică se desfă­şoară cu precădere la Conservatorul bucureştean, ca profe­sor de armonie, teorie şi solfegii (1918-1932), dar şi la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti, unde a fost profesor de armonie din 1928 până în 1932. În 1919 este distins cu premiul al Il-lea de compoziţie „George Enescu”, iar în 1925 cu premiul Societăţii compozitorilor din România. (mai mult…)

Iosif Ion Prunner

Scris de rutişor la 22 aprilie 2008

iosif ion prunnerNăscut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi veche tradiţie culturală, Iosif Ion Prunner a urmat Liceul de muzică „Dinu Lipatti“ şi Universitatea de Muzică din Bucureşti. A studiat pianul şi dirijatul cu Zoe Popescu, Ana Pitiş, Maria Fotino, Constantin Bugeanu şi Sergiu Comissiona.

După absolvire, a fost angajat la Filarmonica „George Enescu“, unde, în anul 1997, maestrul Cristian Mandeal i-a încredinţat conducerea Corului Filarmonicii. De asemenea, a fost solicitat să dirijeze concerte susţinute de Orchestra simfonică si Orchestra de cameră ale Filarmonicii.

În România a colaborat cu principalele orchestre din ţară, Orchestra Naţională Radio şi Orchestra de cameră Radio. A fost invitat să susţină spectacole la Opera Naţională Română.

(mai mult…)

Eusebie Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Eusebie MandicevschiCompozitor, dirijor de cor şi muzicolog român (Cernăuţi, 1857 — Sulz, lângă Viena, 1929), şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuând la Universitatea din Viena (1875-1880), cu Eduard Hanslick (istoria muzicii, estetică muzicală), perfecţionându-se în domeniul compoziţiei tot la Viena, cu Gustav Nottebohm şi Robert Fuchs. Cariera sa are ca prim centru de greutate activitatea dirijorală: corurile Wiener Sing-Akademie (1881-1882) şi Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895) şi orchestra Gesellschaft der Musikfreunde (1892-1896).

După 1896, se dedică din ce în ce mai mult carierei pedagogice, predând la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena. În paralel, este arhivar şi bibliotecar muzical la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena (1887-1929) şi dirijor al Kapelwiser-Chor şi al corului de femei „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921). În 1897 a devenit doctor sine examine al Universităţii din Leipzig. Influenţat de creaţia clasico-romantică în mod special în privinţa muzicii sale corale, (mai mult…)

Gheorghe Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Compozitor şi pedagog român, fratele lui Eusebie Mandicevschi (Molodia, 1870 — Cernăuţi, 1907). Şi-a făcut studiile la Institutul de teologie din Cernăuţi şi la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena, unde l-a avut ca profesor pe Eusebie Mandicevschi. Spre deosebire de fratele său, Gheorghe Mandicevschi şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă la Cernăuţi, unde a fost dirijor al corului Societăţii Armonia, profesor de muzică la Seminarul teologic, la Şcoala cantorală şi la şcoli secundare.

Scrie muzică de teatru (vodevilul Piatra din casă, pe un libret de Vasile Alecsandri), muzică de cameră (Cvartet de coarde, Variaţiuni pe tema unui cântec popular german) şi pentru cor (cu precădere religioasă).

Ioan D. Chirescu

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor român (Cernavodă, 5 ianuarie 1889 — Bucureşti, 25 martie 1980), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1910-1914), printre maeştrii săi aflându-se D.G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie, dirijat de cor), Ion Nonna Otescu (armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct), şi le continuă la Schola cantorum din Paris (1922-1927), cu Vincent d’Indy (fugă, compoziţie, orchestraţie, dirijat). În 1914, a absolvit şi Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La începutul carierei activează ca profesor de muzică la Fălticeni (1918-1922) şi Bucureşti (1922-1927). După încheierea studiilor de la Paris, devine dirijor al Societăţii corale „Carmen” din Bucureşti (1927-1950), alături de care a concertat atât în ţară, cât şi în străinătate. În aceeaşi perioadă începe o prestigioasă carieră pedagogică universitară, ca profesor de teorie-solfegii (1929-1964) şi mai târziu ca director (1950-1955) al Conservatorului. În paralel, tot în Bucureşti, a predat şi la Academia de Muzică Bisericească (1933-1939), iar din 1928 devine director artistic şi dirijor al corului bisericii „Domniţa Bălaşa”. A fost membru al Societăţii franceze de muzicologie din Paris. Dintre distincţiile care i-au fost acordate la nivel naţional, amintim Premiul de Stat (1955), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1954), (mai mult…)