Sergiu Celibidache

Scris de rutişor la 22 decembrie 2009

Sergiu CelibidacheSergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filosofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). În acelaşi timp audiază cursurile de filozofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) şi Nicolai Hartmann (metafizică).

(mai mult…)

Marcel Mihalovici

Scris de rutişor la 11 aprilie 2008

Compozitor francez de origine română (Bucureşti, 1898 — Paris, 1985), îşi începe studiile muzicale la Bucureşti, în perioada 1908 şi 1919, lucrând cu Fr. Fischer şi B. Bernfeld (vioară),D. Cuclin (armonie) şi R. Cremer (contrapunct). Continuă la Schola cantorum din Paris, din 1919 până în 1925, avându-l ca maestru pe Vincent d’Indy (compoziţie, dirijat de orchestră), în 1928, Mihalovici, Martinu.C. Beck şi T. Harsanyi, cărora li s-a alăturat N. Şrepin, au hotărât să dea un concert cu lucrările lor.

Criticii i-au grupat pe aceşti compozitori de origine străină rezidenţi în Franţa — deşi aveau estetici foarte diferite — sub numele de şcoala de la Paris. Mihalovici a fost membru fondator al Societăţii compozitorilor români din Bucureşti (1920) şi al Societăţii de muzică contemporană „Triton” din Paris (1932) şi membru corespondent al Institut de France, Académie des Beaux-Arts din Paris. Între 1959 şi 1962 a activat ca profesor de morfologie muzicală la Schola cantorum din Paris. De-a lungul timpului, creaţia sa a fost distinsă cu menţiunea onorifică (1919), premiul al II-lea (1920) şi premiul I (1925) de compoziţie „George Enescu”, apoi cu premiul „Ludwig Spohr” (Brunswick, 1955), premiul fundaţiei „Copley” (Chicago, 1961), premiul „George Enescu” al S.A.C.E.M. (Paris, 1966).

Mihalovici este atras de structurile solide, pe care este grefată influenţa modurilor şi ritmicii folclorului românesc. A scris mult pentru scena lirică: baletul cântat Une vie de Polichinelle (1922), baletele Le Postillon du Roi (1924), Divertimento (1925) şi Karagueuz (1926), operele L’Intransigeant Pluton (1928), Phèdre (1949) şi Die Heimkehr [„întoarcerea”] (1954, rev. 1955), apoi baletele Thésée au labyrinthe (1956) şi Alternamenti (1957), pe un libret de Claude Rostand, opera Krapp ( 1960), pe un libret de Samuel Beckett, baletul Variations (1960) şi opera bufă Les Jumeaux [„Gemenii”] (1962), pe un libret de Claude Rostand.

A excelat şi în domeniul muzicii simfonice: Introducere şi mişcare simfonică (1923); Fantezie pentru orchestră mare (1927); Cortegiul divinităţilor infernale (1928); Chindia (1929); Concert pentru vioară şi orchestră (1930); Divertisment (1934); Capriciu românesc (1936); Toccata pentru pian şi orchestră ( 1938, rev. 1940); Symphonies pour le temps présent (1944); Variaţiuni pentru alămuri şi coarde (1946); Secvenţe (1947); Sinfonia giocosa (1951); Rapsodia concertantă în stil popular românesc ( 1951 ); Studiu în două părţi pentru pian şi ansamblu instrumental (1951); Sinfonia partita (1952); Uvertură tragică (1957); Sinfonia variata (1960); Muzică nocturnă pentru clarinet (1963); Pretexte pentru oboi, clarinet bas şi orchestră de cameră (1968) etc.

Marcel Mihalovici a mai scris muzică vocal-simfonică, de cameră (cvartete de coarde, sonate pentru vioară şi pian, miniaturi şi sonate pentru diverse instrumente), corală, vocală şi de film.

Gherase Dendrino

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor român (Turnu Măgurele, 3 septembrie 1901 — Bucureşti, 1 aprilie 1973). Studiază la Conservatorul din Bucureşti (1920-1927), avându-i printre profesori pe D.G. Kiriac (teorie-solfegii) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). În paralel, urmează Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. Succesiv, activează ca dirijor, în Bucureşti, la teatrul de revistă „Cărăbuş” (1932-1946), la teatrul de operetă şi revistă „Alhambra” (1946-1949), la Teatrul de estradă (1949-1950) şi în sfârşit devine prim-dirijor la Teatrul de operetă (din 1950).

În 1955, Gherase Dendrino a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1962 a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. Compune în special pentru teatrul muzical: opereta Lăsaţi-mă să cânt (1953); (mai mult…)

Mihaela Vosganian-Stănculescu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Mihaela Vosganian StănculescuS-a născut la Ploieşti, în 1961. A urmat compoziţia la UNMB (1981-1985) cu Myriam Marbé. A participat la seminariile internaţionale de compoziţie din Amsterdam şi Huddersfield, precum şi la al IV-lea Festival al Femeilor Compozitoare, în SUA, 1996. Unele creaţii au fost recompensate cu premii (concursul de compoziţie „Gh.Dima” de la Cluj, în 1984 pentru Cvartetul de coarde şi în 1985 pentru poemul Setea de viu, premiul UCMR în 1989, pentru cantata de cameră Zamolxe. A compus lucrări în genuri şi formule diferite – de la genurile coral, cameral, până la cel simfonic, concertant, muzică de scenă (baletul Cercul de sticlă) şi film (Pasaj). (mai mult…)

Cornel Ţăranu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Cornel TaranuNăscut la Cluj în 1934, a studiat la Academia de Muzică din acest oraş, fiind unul din discipolii lui Sigismund Toduţă. A asistat apoi la cursurile de măiestrie de la Paris ale lui Olivier Messiaeh şi Nadia Boulanger, precum şi în repetate rânduri la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt.

Din 1975 a început să predea compoziţie la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, unde şi-a obţinut de asemenea şi titlul de doctor în muzicologie. A fost invitat să susţină diverse cursuri de compoziţie, la New York University, Milwaukee University, Institut de Ribaupierre din Lausanne, Academia de Muzică din Tel Aviv ş.a. În 1993 a fost ales membru al Academiei Române, iar în 2001, UNMB i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. (mai mult…)

Dinu Petrescu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Născut în 1939, s-a stins din viaţă în 1999. A studiat compoziţia la Bucureşti la clasa lui Tiberiu Olah, apoi a frecventat asiduu Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt. A beneficiat de burse de specializare postuniversitară la Westdeutscher Rundfunk in Köln (stagiu de muzică electronică sub îndrumarea lui Stockhausen) şi la Conservatorul din Paris, unde a asistat la cursurile de analiză şi estetică ale lui Messiaen. Este fondatorul laboratorului de muzică electronică la UNMB, într-o perioadă a începuturilor acestui gen de muzică în România.

A scris muzică vocal-simfonică, simfonică, de cameră şi pentru cor, muzică de scenă şi de film, trăsătura caracteristică a creaţiei sale rămânând implicarea sursei electronice, mixarea acesteia cu voci şi cu instrumente tradiţionale.

Andrei Tănăsescu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Andrei TanasescuNăscut în 1955, a studiat la UNMB compoziţia cu Tiberiu Olah şi pianul cu Florino Dellatola, afirmându-se apoi în viaţa muzicală românească în dubla sa calitate de compozitor şi pianist.

A participat la numeroase festivaluri de interpretare (în Olanda, Finlanda, Coreea de Nord, Japonia), a primit premii pentru activitatea pianistică, precum şi un premiu de compoziţie la concursul „Wieniawsky”, 1995. A scris muzică pentru cor, ansambluri camerale (vocal-instrumentale), muzică de scenă şi de film.

Horia Şurianu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Născut în 1952 la Timişoara, s-a stabilit la Paris din anul 1983. După absolvirea cursurilor de compoziţie la Bucureşti, a obţinut un doctorat în estetică şi ştiinţele artei la Universitatea Paris I, Panthéon-Sorbonne (sub îndrumarea lui Iannis Xenakis, Costin Miereanu şi Michel Guiomar), unde predă din 1985 estetică muzicală (din 1995 este profesor asociat). Activitatea sa muzicologică a fost stimulată de o serie de burse (acordate de British Council), de stagii de cercetare la IRCAM şi în cadrul Centrului de Cercetare în Estetica Artelor Muzicale (CREAM), Université Paris I. Din 1996 este directorul acestui centru, iar din 1997 preşedinte al ACEM (Association Culturelle d’Expansion Musicale), Paris.

Numeroase din lucrările sale orchestrale, concertante, camerale, vocale, electronice, pentru balet şi film sunt consecinţe ale unor comenzi ale Ministerului Culturii francez, ale unor Conservatoare şi altor instituţii din Franţa.

Radu Paladi

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Născut în anul 1927 într-un orăşel din Bucovina de Nord, a urmat cursurile Conservatoarelor din Cernăuţi şi din Bucureşti, unde a studiat pianul şi compoziţia, între 1954 şi 1969 este lector şi apoi conferenţiar la catedra de cunoştiinţe muzicale a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, iar din 1969 este director al Filarmonicii din Botoşani. Cu toate că muzica corală se constituie drept o constantă a întregului său parcurs creativ, Radu Paladi a abordat de-a lungul anilor şi alte zone de creaţie, de la lucrări simfonice şi vocal-simfonice la muzică de cameră, de teatru şi de film.

Ciclul de madrigale pe versuri de Mihai Eminescu, Cvartetul de coarde sau Concertul pentru pian şi orchestră sunt câteva pagini reprezentative pentru stilul compozitorului. (mai mult…)

Tiberiu Olah

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Tiberiu OlahNăscut la 2 ianuarie 1928 în comuna Arpăşel din Maramureş, România, a urmat cursurile Academiei de Muzică din Cluj (1946-1949) şi apoi pe cele ale Conservatorului „P. I. Ceaikovski” din Moscova (1949-1954, la clasa de compoziţie a lui Evghenii O. Messner).

Între 1967-1968 participă la Internationale Ferienkurse für neue Musik din Darmstadt, iar în 1969-70 beneficiază de o bursă de creaţie DAAD la Berlin. Din 1958 şi până în prezent predă compoziţia la UNMB.

(mai mult…)