Sergiu Celibidache

Scris de rutişor la 22 decembrie 2009

Sergiu CelibidacheSergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filosofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). În acelaşi timp audiază cursurile de filozofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) şi Nicolai Hartmann (metafizică).

(mai mult…)

Constantin Silvestri

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Născut în 1913 la Bucureşti, s-a stins din viaţă la Londra, în 1969. A studiat compoziţia cu Mihail Jora şi pianul cu Florica Musicescu, urmând în paralel cursurile facultăţilor de drept şi filosofie din Bucureşti. Din 1925 se afirmă în viaţa muzicală românească drept unul din cei mai importanţi muzicieni de după Enescu, în compoziţie şi interpretare. Ca pianist concertist, îşi câştigă o reputaţie unică printr-un extraordinar talent de improvizator. Până în 1959 (dată după care se va stabili în Anglia), dirijează ansamblul Operei Române, Filarmonica din Bucureşti (a fost şi director al acestei din urmă instituţii), Radiodifuziunea Română, predă dirijatul de orchestră la UNMB. în Anglia, va conduce Orchestra simfonică din Bournemouth (1963-69) şi va fi apreciat ca dirijor (obţine Premiul internaţional al discului „Charles Cross” în 1959), însă necunoscut în calitatea sa de compozitor. Creaţia camerală şi simfonică a lui Silvestri dezvăluie o îmbinare aparte între constructivism de tip neoclasic şi alură improvizatorică, o cromatizare puternică a discursului muzical, uneori cu nuanţe expresioniste (v. Cântece de pustiu, miniaturi pianistice, 1944). Originalitatea armoniei defineşte în principal compoziţiile sale. Acorduri bitonale, puţin obişnuite la noi în anii’30, apoi o armonie independentă de melodie, cu disonanţe aspre, cu funcţie de suport neutru. Chiar şi după 1944, Silvestri rămâne unul din puţinii compozitori care reuşesc să evite folclorismul cerut de realismul socialist, în favoarea unor inserţii din folclor evoluat armonizate – de pildă în cele Trei piese pentru orchestră de coarde din 1950.

Liviu Comes

Scris de rutişor la 15 martie 2008

S-a născut la 13 decembrie 1918, Şerel, în judeţul Hunedoara şi a murit la 28 septembrie 2004. A studiat compoziţia la Cluj cu Sigismund Toduţă, în paralel absolvind Facultatea de Medicină din Cluj-Sibiu (în 1943) şi urmând şi cursuri ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj-Sibiu. Din 1950 îşi începe cariera didactică la Academia de Muzică clujeană (predând armonie, contrapunct, forme), unde a îndeplinit funcţia de rector între 1965-70. Din 1969 până în 1981 predă contrapunct şi fugă la UNMB, fiind autorul (în colaborare cu Doina Rotaru) al celui mai recent Tratat de contrapunct vocal şi instrumental românesc (1986). (mai mult…)