Un american în trening la Ateneu

Scris de rutişor la 9 iunie 2008

Dacă aş fi scris asta acum o săptămână probabil c-aş fi început cu ‘doar ce s-a terminat săptămâna contemporană’, cu mai multe sau mai puţine majuscule, după impresiile lăsate.Găini Ca şi-n alţi ani, 0 promovare, 0 recenzii [în afară de vreo două unde s-a transcris, ca la trecerea din vorbire directă în vorbire indirectă, programul festivalului sau spusele unui cutare director artistic] şi la entuziasm nu aş vrea să mă pronunţ, deşi unii l-au pierdut pe undeva, poate prin bălăriile artificiale de la Conservator.

Dintre lucrurile interesante, bune sunt poantele între contemporani: ‘ce scârţâieli…’ ‘lasă că nici ale tale nu-s mai..’/’ţie chiar îţi place muzica contemporană?’ ‘nuuu, am ajuns aici din întâmplare şi acum nu mai găsesc ieşirea.’ – ce nu sunt ele în sine amuzante (acum), dar cel puţin ei glumesc cu situaţia, deşi uneori situaţia glumeşte.

Am fotografiat, am filmat, am luat interviuri ‘în exclusivitate’ sau am alergat de colo-colo scârţâind parchetul, enervând cu shutter-ul aparatului pe timpul concertelelor, zicând că-s de la presă şi de-aia filmez, deşi mă întrebau doar de protocol, că pe nimeni nu interesa aspectul ăsta. Pe de altă parte, cred c-ar fi fost mai searbăd festivalul dacă n-aş fi făcut lucrurile pe care le-am făcut şi încă mai cred că dacă produceam zgomot în timp ce se cânta, nu stricam din (mai mult…)