Corul de copii şi tineret „Symbol”

Scris de rutişor la 28 aprilie 2008

Corul „Symbol” a fost înfiinţat la data de 18 septembrie 1990 de către profesorul Jean Lupu cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, aducând o notă de unicitate în peisajul muzicii româneşti.

Corul Symbol2Membrii corului sunt elevi, studenţi, precum şi un număr restrâns de absolvenţi ai unor facultăţi, cu toţii solfegişti şi cu credinţă în Dumnezeu. Obiectivele precizate în statutul corului sunt de a populariza, cu predilecţie, creaţia naţională, laică şi religioasă, precum şi de a contribui la înăţarea spirituală a auditoriului şi la retuşarea imaginii despre copiii României.

În fiecare an, corul „Symbol” susţine concerte în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării (Slatina, Brăila, Buşteni, Zalău, Timişoara, Ploieşti, Sinaia, Piteşti, Curtea de Argeş, Râmnicu-Vâlcea, Drobeta Turnu-Severin, Ineu, Năvodari, Lehliu, Durău, Hangu, Brâncoveni, Băişoara, Cerbureni, Dragomireşti, Roşu etc.) şi cântă la Liturghie în biserici şi catedrale din Bucureşti şi din ţară. (mai mult…)

George Stephănescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)