Stan Golestan

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Compozitor şi critic român (Vaslui, 1875 — Paris, 1956), îşi realizează studiile la Schola cantorum din Paris (1897-1903), cu Vincent d’Indy, Albert Roussel şi Paul Dukas (compoziţie, orchestraţie).

Timp de 20 de ani este profesor de compoziţie la Şcoala normală de muzică din Paris şi critic muzical la ziarul Le Figaro, apoi secretar general al Confederaţiei internaţionale a criticii dramatice şi muzicale din Paris. În 1905 a înfiinţat revista L’Album musical din Paris, la conducerea căreia s-a aflat din acel moment.

Creaţia sa a fost distinsă cu premiul I de compoziţie „George Enescu” (1915) şi premiul „Verley” al societăţii de concerte „Golschmann” din Paris (1921). (mai mult…)

Gheorghe Dima

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor, dirijor şi pedagog român (Braşov, 1847 — Cluj, 1925). Studiile muzicale şi le-a realizat în străinătate: Baden, cu Heinrich Giehne (canto); Viena, cu Otto Uffmann (canto); Graz, cu Ferdinand Thierot (armonie); Leipziger Konservatorium (1872-1874, 1878-1880), cu Cari Reinecke (pian, compoziţie), Salomon Jadassohn (armonie, contrapunct). Iniţial a evoluat ca solist pe scenele operelor din Klagenfurt şi Zürich (1873-1874), ulterior devenind profesor de muzică la Braşov (1874-1878), dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cîntări din Braşov (1875-1879,1899-1914), dirijor şi director muzical al Reuniunii române de muzică din Sibiu (1880-1899), profesor de muzică la Seminarul Andreian din Sibiu (1883-1889). Tot la Sibiu a activat şi ca dirijor al Societăţii Hermannstädter Männergesang Verein (1885-1888) şi ca profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899). Spre sfârşitul vieţii devine profesor de ansamblu coral şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele.

Gheorghe Dima a cules, a prelucrat şi a publicat folclor muzical şi a avut o activitate intensă ca dirijor, pianist acompaniator şi cântăreţ de lieduri. De mare importanţă este şi faptul că a tradus în limba română librete de operă, texte de cantate, oratorii, versuri de lieduri. Gheorghe Dima a fost unul dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii muzicale din Transilvania de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Alfred Alessandrescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Alfred AlessandrescuCompozitor, pianist şi dirijor român (Bucureşti, 2 august 1893, — id., 18 februarie 1959). Studiile muzicale le începe la Conservatorul din Bucureşti (1903-1911), avându-i printre profesori pe D. G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie). Se perfecţionează la Schola cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924), unde urmează compoziţia cu Vincent d’Indy, iar în anul universitar 1913-1914 audiază cursurile de compoziţie ale lui Paul Vidal la Conservatorul din Paris, frecventând şi Facultatea de Drept din acelaşi oraş.

Alfred Alessandrescu a activat mult timp ca pianist de muzică de cameră (1919-1945), aproape patru decenii a dirijat orchestra Operei Române din Bucureşti (1921-1959),iar în paralel a fost dirijor (1926-1940) şi subdirector (1926-1937) al Filarmonicii din Bucureşti.

(mai mult…)

George Stephănescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)

Cornel Ţăranu

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Cornel TaranuNăscut la Cluj în 1934, a studiat la Academia de Muzică din acest oraş, fiind unul din discipolii lui Sigismund Toduţă. A asistat apoi la cursurile de măiestrie de la Paris ale lui Olivier Messiaeh şi Nadia Boulanger, precum şi în repetate rânduri la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt.

Din 1975 a început să predea compoziţie la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, unde şi-a obţinut de asemenea şi titlul de doctor în muzicologie. A fost invitat să susţină diverse cursuri de compoziţie, la New York University, Milwaukee University, Institut de Ribaupierre din Lausanne, Academia de Muzică din Tel Aviv ş.a. În 1993 a fost ales membru al Academiei Române, iar în 2001, UNMB i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. (mai mult…)

Sigismund Toduţă

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Sigismund TodutaCompozitor, muzicolog şi pedagog, Sigismund Toduţă s-a născut la 17 mai 1908 în Simeria şi a murit la 3 iulie 1991 la Cluj, România. Urmează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj secţia pedagogică (1926-1930), cursurile de pian la clasa Ecaterinei Fotino-Negru (1926-1931) şi cele de compoziţie, cu Marţian Negrea (1930-1935).

Între 1936 şi 1938 se perfecţionează în compoziţie cu Ildebrando Pizzetti la Academia „Santa Cecilia” din Roma, asistând totodată la cursurile lui Alfredo Casella. Tot la Roma, de această dată la „Instituto Pontifico di Musica Sacra”, a obţinut în 1938 doctoratul în muzicologie. (mai mult…)

Livia Teodorescu-Ciocănea

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Livia Teodorescu-CiocaneaCompozitoare şi pianistă, este conferenţiar univ. doctor la catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucuresti. Predă compoziţie, forme şi analize muzicale şi orchestraţie. A studiat compoziţia cu Myriam Marbé, Anatol Vieru şi s-a specializat cu Margaret Lucy WiIlkins (doctorat în cotutelă la Huddersfield University, UK). A studiat pianul cu Ana Pitiş şi Ioana Minei, urmând masterclasses cu Zoltan Kocsis şi Imre Rohmann în Ungaria (1985). A fost pianist acompaniator la Opera Naţională Bucureşti între anii 1985-2001 şi este pianist colaborator al Filarmonicii G. Enescu din 2001. (mai mult…)

Doru Popovici

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Născut în 1932 la Reşiţa (în Banat), a studiat compoziţia la UNMB, avându-i ca profesori pe Mihail Jora, Mihail Andricu, Paul Constantinescu s.a.

Autor al unei creaţii bogate şi diverse, D. Popovici s-a exprimat în genurile operei (Prometeu, Mariana Pineda), vocal-simfonic (cantata Omagiu lui Palestrina), simfonic (patru Simfonii, suita Codex Caioni, ciclurile Omagii şi Pastorale), cameral, coral, lied.

A fost distins cu Premiile Uniunii Compozitorilor Iugoslavi (1970), multiple premii ale UCMR, precum şi cu Premiul Academiei Române (1972). (mai mult…)

Alfred Mendelsohn

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Născut în 1910, s-a stins din viaţă în 1966. A studiat la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena (1927-31) compoziţia cu Franz Schmidt şi Joseph Marx, urmând şi cursuri ale Facultăţii de Filosofie, a continuat apoi la Bucureşti, cu Mihail Jora, compoziţia timp de un an. Până în 1946, a predat armonie, contrapunct, compoziţie, a fost corepetitor şi dirijor la diferite şcoli bucureştene. După 1946 va deveni secretar şi apoi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor, precum şi profesor de contrapunct, compoziţie şi orchestraţie la UNMB.

Prolificitatea sa componistică – opt simfonii, poeme simfonice, suite şi alte lucrări orchestrale, trei opere, două balete, două oratorii, patru cantate, muzică de film, de cameră (zece cvartete de coarde), numeroase coruri şi lieduri – este concentrată, în perioada comunismului, spre realizarea unei arte impregnate de ideologie (de exemplu, cantata Glasul lui Lenin, 1957, sau Simfonia a IlI-a, Reconstrucţia, 1949). Într-o evoluţie asemănătoare cu cea a lui Matei Socor, Mendelsohn începe – ca tânăr compozitor cu studii vieneze – să se plaseze într-o avangardă românească interbelică, prin folosirea unor combinaţii politonale şi a unor teme seriale, pentru ca după 1946 să se încadreze fără şovăială în estetica realismului socialist.

Mihail Jora

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Mihail JoraA trăit între 1891 (Roman) -1971 (Bucureşti). Şi-a început studiile muzicale la Iaşi, le-a continuat la Leipzig (1912-1914, cu Stephan Krehl-armonie şi Max Reger-compoziţie), apoi la Paris (1919-1920) cu Florent Schmitt.

A fost director muzical al Radiodifuziunii Române (1928-1933), iar din 1929 predă compoziţia la Conservatorul din Bucureşti, al cărui rector devine în 1941. După 1945 însă, Jora reprezintă una din victimele importante ale regimului socialist, criticat pentru „formalismul” artei sale. Este suspendat din calitatea de membru al Uniunii Compozitorilor (din 1944 fusese vicepreşedinte al acestei instituţii) şi destituit din învăţământ, îndeosebi din cauza binecunoscutelor sale simpatii monarhiste. (mai mult…)