Marius Constant

Scris de rutişor la 13 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor francez de origine română (Bucureşti, 7 februarie 1925 – Paris, 15 mai 2004 ), şi-a început studiile la Bucureşti, unde a obţinut premiul „George Enescu” (1943), şi le-a continuat la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris (1945-1949), iar pentru dirijat de orchestră la Şcoala normală de muzică. Marius Constant i-a avut ca profesori pe O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger, J. Fournet şi A. Honegger. A cucerit premiul „Italia” în 1952, pentru baletul le Joueur de flûte („Flautistul”), a fost directorul muzical al reţelei de modulaţie de frecvenţă a O.R.T.F. (1953), apoi director muzical al Ballets de Paris de Roland Petit (1956-1966), înainte de a fi din nou învestit cu importante responsabilităţi la O.R.T.F. (1963-1967).

Apoi, a fost numit director al muzicii de balet la Opera din Paris (1973-1978), iar din 1978 este profesor al noii clase de orchestraţie şi instrumentaţie de la Conservatorul din Paris. În 1963, a pus bazele ansamblului instrumental Ars Nova, una dintre principalele formaţii franceze specializate în muzică nouă, iar în 1968 a primit Marele premiu naţional al muzicii. Primele sale lucrări au fost Haut-Voltage, balet pentru Maurice Béjart (1956), Contrepointe (1957) şi Cyrano de Bergerac (1959), balete pentru Roland Petit. Dar el s-a impus cu adevărat numai o dată cu 24 de preludii pentru orchestră, cântate în primă audiţie sub bagheta lui Leonard Bernstein în 1959. Contrar opţiunii unei mari părţi (mai mult…)

Gherase Dendrino

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor român (Turnu Măgurele, 3 septembrie 1901 — Bucureşti, 1 aprilie 1973). Studiază la Conservatorul din Bucureşti (1920-1927), avându-i printre profesori pe D.G. Kiriac (teorie-solfegii) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). În paralel, urmează Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. Succesiv, activează ca dirijor, în Bucureşti, la teatrul de revistă „Cărăbuş” (1932-1946), la teatrul de operetă şi revistă „Alhambra” (1946-1949), la Teatrul de estradă (1949-1950) şi în sfârşit devine prim-dirijor la Teatrul de operetă (din 1950).

În 1955, Gherase Dendrino a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1962 a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. Compune în special pentru teatrul muzical: opereta Lăsaţi-mă să cânt (1953); (mai mult…)

Filip Lazăr

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor şi pianist român (Craiova, 1894 — Paris, 1936), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1907-1912), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi Emilia Saegiu (pian), perfecţionându-se la Conservatorul din Leipzig (1913-1914), cu Stephan Krehl (armonie, contrapunct, compoziţie) şi Robert Teichmiiller (pian).

Susţine o prodigioasă activitate de pianist-concertist (1915-1936), fiind în paralel profesor de pian şi teorie-solfegii în Franţa şi Elveţia (1928-1936). Este membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români (1920), membru fondator (1936) şi preşedinte al Societăţii muzicale Triton din Paris (1928) şi membru al Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană. Dintre distincţiile obţinute de-a lungul carierei sale componistice, menţionăm premiul I de compoziţie „George Enescu” (1924) şi Premiul Radiodifuziunii franceze (Paris, 1931).Într-o viaţă destul de scurtă, în bună parte petrecută în Franţa, Filip Lazăr şi-a scris o importantă parte a creaţiei sub influenţa folclorului românesc, dar neutilizându-l sub formă de citat, ci prin rafinata recreere în spirit popular a unor teme. (mai mult…)

Constantin C. Nottara

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Constantin NottaraCompozitor, violonist, dirijor, pedagog şi critic muzical român (Bucureşti, 1890—id., 1951), şi-a început studiile la Conservatorul din Bucureşti (1900-1907), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Alfonso Castaldi (armonie, compoziţie), Robert Klenck (vioară), a continuat la Paris (1907-1909), cu George Enescu şi Berthelier (vioară), Dufay şi Thodou compoziţie) şi, în sfârşit, la Königliche Akademie der Künstler din Berlin (1909-1913), cu K. Klinger (vioară) şi Schatzenholz (contrapunct, compoziţie). A activat ca violonist în orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice (1905-1907), apoi a susţinut o prodigioasă carieră de violonist-concertist (1907-1938), în paralel fiind violonist în orchestra filarmonicii din Bucureşti (1918-1920), fondator şi dirijor al Orchestrei municipiului Bucureşti (1929-1932), dirijor al Orchestrei Radio-Bucureşti (1933-1938). Este fondatorul cvartetului „Nottara” (mai mult…)

Ion Nonna Otescu

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

ion nonna otescuCompozitor român (Bucureşti, 1888 — id., 1940), şi-a început studiile muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1903-1907), cu D.G. Kiriac (teorie, solfegii, armonie) şi Alfonso Castaldi (contrapunct, compoziţie, orchestraţie), continuându-le la Paris, la Schola cantorum (1908-1911), unde a studiat compoziţia cu Vincent d’Indy şi la Conservatorul din Paris, unde l-a avut ca profesor pe Charles-Marie Widor. A frecventat Facultatea de Drept din Bucureşti, obţinându-şi doctoratul la Paris.

Cariera sa pedagogică s-a desfăşurat la Conservatorul bucureştean, unde a predat armonie, contrapunct şi compoziţie (1913-1940) şi al cărui director (1918-1931) şi rector (1931-1940) a fost timp de peste două decenii. Numele lui este legat şi de Opera Română din Bucureşti, unde a fost prim dirijor (1921-1939) şi director (1937-1939). (mai mult…)

Alfred Alessandrescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Alfred AlessandrescuCompozitor, pianist şi dirijor român (Bucureşti, 2 august 1893, — id., 18 februarie 1959). Studiile muzicale le începe la Conservatorul din Bucureşti (1903-1911), avându-i printre profesori pe D. G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie). Se perfecţionează la Schola cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924), unde urmează compoziţia cu Vincent d’Indy, iar în anul universitar 1913-1914 audiază cursurile de compoziţie ale lui Paul Vidal la Conservatorul din Paris, frecventând şi Facultatea de Drept din acelaşi oraş.

Alfred Alessandrescu a activat mult timp ca pianist de muzică de cameră (1919-1945), aproape patru decenii a dirijat orchestra Operei Române din Bucureşti (1921-1959),iar în paralel a fost dirijor (1926-1940) şi subdirector (1926-1937) al Filarmonicii din Bucureşti.

(mai mult…)

George Stephănescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)

Dinu Lipatti

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Dinu LipattiPianist şi compozitor român [Bucureşti, 1917 – Geneva, 1950), la vârsta de 11 ani devine elev al Conservatorului din Bucureşti (1928-1932), unde lucrează cu Florica Musicescu (pian) şi Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), perfecţionându-se apoi la École normale de musique din Paris (1934-1939), cu Alfred Cortot şi Yvonne Lefébure (pian), Paul Dukas şi Nadia Boulanger (compoziţie), Charles Munch şi Diran Alexanian (dirijat).

Dinu Lipatti a fost unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului XX. Spre sfârşitul vieţii a predat la clasele superioare şi de virtuozitate ale Conservatorului din Geneva (1944-1949). A fost membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor din Paris (1939), fiind un cronicar muzical apreciat în epocă. (mai mult…)

Anca – Nicoleta Tănase

Scris de rutişor la 31 martie 2008

Compozitoare şi pianistă, s-a născut pe 7 august 1981. A studiat compoziţia la UNMB cu Dan Dediu si cu Doina Rotaru şi este în prezent membră a UCMR secţia corală, a Coralei Patriarhale „Nicolae Lungu”, dar şi profesoară la Şcoala Generală nr.174 „Constantin Brâncuşi” din Bucuresti.

A frecventat cursuri de vară de artă şi de muzică contemporană (Icon arts Breaza, Buşteni) şi a participat în calitate de corist si de profesor de pian la numeroase festivaluri (Festivalul de Muzică Corală Religioasă, Festivalul „D.G.Kiriac”) şi concerte din Bucureşti şi din tara. A scris lucrări pentru pian (3 Invenţiuni la 2 voci, Temă cu variaţiuni, Sonată monopartită, Preludiu, Suită, Joc de ape, Marionetele), flaut (O zi în pădure), clarinet (Elegie), lucrări camerale (Melancolia Păsării Rock – duo pentru tubă şi pian, Triptic – pentru cvartet de coarde, Cvintet de suflători, Sonată pentru clarinet şi pian , Waiting), muzică orchestrală (Noaptea – orchestră de coarde, Suită simfonică, Luminile Pământului – concert pentru oboi şi orchestră), operă (Demonul după M. Lermontov), muzică corală (Pluguşorul creştinesc – cor bărbătesc şi mixt, Colind – cor bărbătesc, Rugăciune, Călugărul din vechiul schit – cor mixt, Sârbă – cor mixt şi bărbătesc, Doina şi joc – cor de femei şi solistă, Cântec – cor mixt, Tâlharul pedepsit – cor voci egale, Bucură-Te Marie – cor bărbătesc).

Violeta Dinescu

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Violeta DinescuNăscută în 1953 în „Bucureşti, V.Dinescu studiază din 1972 pian, pedagogie, apoi compoziţie (cu Myriam Marbé) la UNMB. Până în anul 1982 – când emigrează în Germania -, este profesoară de teorie, estetică şi pian la liceul „George Enescu” din Bucureşti şi este de asemenea acceptată ca membră a Uniunii Compozitorilor.

În Germania va continua să predea teorie, contrapunct, armonie la Hochschule für Kirchenmusik in Heidelberg, la Hochschule für Musik in Frankfurt am Main, la Fachakademie für Kirchenmusik in Bayreuth. Din 1996 ocupă un post de profesor de compoziţie la Universitatea din Oldenburg. (mai mult…)