Eduard Caudella

Scris de rutişor la 17 aprilie 2008

Compozitor şi violonist (Iaşi, 1841 — id., 1924), studiază muzica atât în ţară (1850-1853), cât şi la Berlin (1853-1857), cu Hubert Riess (vioară), Carol Böhmer (armonie), Adolph Riess (pian), apoi la Dreieschenheim (1857), ulterior cu Henri Vieuxtemps, la Paris (1857-1858), din nou Ia Berlin (1859-1860) şi, în sfârşit, la Frankfurt pe Main (1860-1861), tot cu Vieuxtemps. Într-o primă etapă, este violonist al curţii lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi mai târziu director (1893-1901) al Conservatorului din Iaşi. În paralel, tot la Iaşi, a activat ca dirijor al Teatrului Naţional (1861-1875), al Trupei germane de teatru (1868-1870) şi al Operei italiene (1870-1874). De asemenea, a fost profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877). Ca violonist concertist, are o carieră strălucită atât în ţară, cât şi peste hotare. Printre cei care s-au bucurat de îndrumările sale ca profesor în particular s-a aflat, copil fiind, George Enescu. Eduard Caudella a condus formaţii de muzică de cameră în Iaşi, desfăşurând o activitate susţinută de popularizare a creaţiei clasice universale, prin prezentarea de concerte la pupitrul orchestrei Conservatorului. Este unul dintre cei mai importanţi compozitori români ai perioadei de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)