Gheorghe Dima

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor, dirijor şi pedagog român (Braşov, 1847 — Cluj, 1925). Studiile muzicale şi le-a realizat în străinătate: Baden, cu Heinrich Giehne (canto); Viena, cu Otto Uffmann (canto); Graz, cu Ferdinand Thierot (armonie); Leipziger Konservatorium (1872-1874, 1878-1880), cu Cari Reinecke (pian, compoziţie), Salomon Jadassohn (armonie, contrapunct). Iniţial a evoluat ca solist pe scenele operelor din Klagenfurt şi Zürich (1873-1874), ulterior devenind profesor de muzică la Braşov (1874-1878), dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cîntări din Braşov (1875-1879,1899-1914), dirijor şi director muzical al Reuniunii române de muzică din Sibiu (1880-1899), profesor de muzică la Seminarul Andreian din Sibiu (1883-1889). Tot la Sibiu a activat şi ca dirijor al Societăţii Hermannstädter Männergesang Verein (1885-1888) şi ca profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899). Spre sfârşitul vieţii devine profesor de ansamblu coral şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele.

Gheorghe Dima a cules, a prelucrat şi a publicat folclor muzical şi a avut o activitate intensă ca dirijor, pianist acompaniator şi cântăreţ de lieduri. De mare importanţă este şi faptul că a tradus în limba română librete de operă, texte de cantate, oratorii, versuri de lieduri. Gheorghe Dima a fost unul dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii muzicale din Transilvania de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Ioan D. Chirescu

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor român (Cernavodă, 5 ianuarie 1889 — Bucureşti, 25 martie 1980), îşi începe studiile la Conservatorul din Bucureşti (1910-1914), printre maeştrii săi aflându-se D.G. Kiriac (teorie-solfegii, armonie, dirijat de cor), Ion Nonna Otescu (armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct), şi le continuă la Schola cantorum din Paris (1922-1927), cu Vincent d’Indy (fugă, compoziţie, orchestraţie, dirijat). În 1914, a absolvit şi Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La începutul carierei activează ca profesor de muzică la Fălticeni (1918-1922) şi Bucureşti (1922-1927). După încheierea studiilor de la Paris, devine dirijor al Societăţii corale „Carmen” din Bucureşti (1927-1950), alături de care a concertat atât în ţară, cât şi în străinătate. În aceeaşi perioadă începe o prestigioasă carieră pedagogică universitară, ca profesor de teorie-solfegii (1929-1964) şi mai târziu ca director (1950-1955) al Conservatorului. În paralel, tot în Bucureşti, a predat şi la Academia de Muzică Bisericească (1933-1939), iar din 1928 devine director artistic şi dirijor al corului bisericii „Domniţa Bălaşa”. A fost membru al Societăţii franceze de muzicologie din Paris. Dintre distincţiile care i-au fost acordate la nivel naţional, amintim Premiul de Stat (1955), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1954), (mai mult…)

Zeno Vancea

Scris de rutişor la 19 martie 2008

S-a născut în Banat, în 1900 şi s-a stins din viaţă la Bucureşti, în 1990. A studiat compoziţia atât la Cluj, cât şi la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-31) cu Ernst Kanitz. A predat contrapunct şi istoria muzicii la Conservatorul din Târgu-Mureş (1935-40), la cel din Timişoara (1940-45), apoi la Bucureşti (1949-68). A avut diverse alte funcţii de conducere, după 1945, în Ministerul Artelor sau în Uniunea Compozitorilor (al cărei vicepreşedinte a fost, din 1968) şi la Revista Muzica (redactor şef între 1953-64). A scris numeroase studii de muzicologie, precum şi două volume importante despre istoria muzicii româneşti în secolele 19-20. I s-au decernat numeroase distincţii – printre care Premiul I de compoziţie „George Enescu” (1943), Premiul de Stat (1954), Ordine Culturale, Premiul Uniunii Compozitorilor (1969).

În anii ’20, când a debutat în compoziţie, Vancea şi-a manifestat predilecţia pentru forme instrumentale, pentru scriitura polifonă; el se alătură grupului Drăgoi, Negrea, Jora, P. Constantinescu – aceia care au instaurat etapa modernă a şcolii româneşti de compoziţie. Ataşat filonului bizantin (Liturghie pe melodii de strană din Banat, 1928), Vancea dezvăluie totodată cât de importanţi au fost pentru formarea sa anii vienezi, prin unele tendinţe constructiviste, fie neoclasice, fie dodecafonice din lucrările sale interbelice (de pildă Scoarţe – 10 desenuri simfonice după cusături ţărăneşti, 1929). în a doua jumătate a secolului 20, Vancea continuă să scrie parţial dodecafonic, dar mai ales abordând totalul cromatic dintr-o perspectivă modală.

Sigismund Toduţă

Scris de rutişor la 19 martie 2008

Sigismund TodutaCompozitor, muzicolog şi pedagog, Sigismund Toduţă s-a născut la 17 mai 1908 în Simeria şi a murit la 3 iulie 1991 la Cluj, România. Urmează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj secţia pedagogică (1926-1930), cursurile de pian la clasa Ecaterinei Fotino-Negru (1926-1931) şi cele de compoziţie, cu Marţian Negrea (1930-1935).

Între 1936 şi 1938 se perfecţionează în compoziţie cu Ildebrando Pizzetti la Academia „Santa Cecilia” din Roma, asistând totodată la cursurile lui Alfredo Casella. Tot la Roma, de această dată la „Instituto Pontifico di Musica Sacra”, a obţinut în 1938 doctoratul în muzicologie. (mai mult…)

Irina Odăgescu-Ţuţuianu

Scris de rutişor la 17 martie 2008

Irina Odagescu-TutuianuNăscută în 1937, a absolvit UNMB la clasele de compoziţie ale lui Alfred Mendelsohn şi Tiberiu Olah. A beneficiat de asemenea de Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt, în 1972 şi 1976.

A scris pentru ansamblu orchestral, vocal-simfonic, cameral, arată însă o predilecţie aparte pentru muzica corală. Conduce dealtminteri secţia corală a UCMR, alături de activitatea pedagogică de la Universitatea de Muzică bucureşteană (este profesor de citire de partituri).

A obţinut o serie de distincţii pentru piesele sale corale, premii ale UCMR, Premiul „Zilelor mondiale ale muzicii” de la Graz (1982), medalia de argint la Concursul internaţional de muzică polifonică de la Iabgue (Columbia, 1981) etc. Lucrările I.Odăgescu au fost interpretate în unele ţări europene, în cele două Americi şi în Asia.

George Enescu

Scris de rutişor la 15 martie 2008

EnescuS-a născut în 1881, la Liveni, s-a stins din viaţă la Paris, în 1955. Cu o carieră internaţională ca violonist şi dirijor, Enescu rămâne totodată figura marcantă a compoziţiei româneşti din prima jumătate a sec. XX.

A început să studieze de timpuriu la Viena (între altele vioara, cu J.Hellmesberger), la Conservatorul, absolvit la vârsta de 12 ani.

A urmat un an de compoziţie cu Robert Fuchs, apoi Conservatorul parizian (vioara cu P. Marsick, pian cu L. Diémer, contrapunct cu A. Gédalge, compoziţie cu J.Massenet, apoi cu G.Faure), unde i-a avut colegi pe Ravel, Roger-Ducasse, Florent Schmitt, Charles Koechlin etc.

(mai mult…)

Wilhelm Georg Berger

Scris de rutişor la 14 martie 2008

wilhelm georg bergerS-a născut la 4 decembrie 1929, în comuna Rupea, lângă Braşov şi s-a stins din viaţă la 8 martie 1993, la Bucureşti, lăsând in urma sa amintirea – mereu vie – a unei remarcabile activităţi creatoare, ce se distinge în special prin vastitatea preocupărilor sale.

Violist şi violonist, organist şi dirijor, compozitor, muzicolog şi teoretician, Wilhelm Berger s-a dovedit a fi prototipul muzicianului universal, complex, interesat mereu de prefacerile şi refacerile artei sonore, de plierile trecutului asupra actualităţii, de interferenţele dintre teoria şi practica muzicală.

(mai mult…)