Olguţa Lupu

Scris de rutişor la 4 iunie 2008

Olguta Lupu (n. 1969) absolvă Liceul “G. Enescu” din Bucureşti la clasa de pian a prof. Ludmila Popişteanu şi Academia de Muzică din Bucureşti – secţia compoziţie, clasa prof. univ. Tiberiu Olah. Profesor titular la Liceul “G. Enescu” – Bucureşti (1993-1997), unde predă armonie, contrapunct, forme şi teorie muzicală. Din 1997 – cadru didactic la catedra de teoria muzicii şi citire partituri a Universităţii de Muzică – Bucureşti. Obţine diploma de doctor în muzicologie în 2004, cu teza intitulată Aspecte ale ritmului şi timpului în muzica secolului XX, elaborată sub îndrumarea prof. univ. Octavian Nemescu. Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. (mai mult…)

Gheorghe Cucu

Scris de rutişor la 17 mai 2008

Compozitor român (Pueşti-Târg, Vaslui,11 februarie 1882 — Bucureşti, 24 august 1932), şi-a început studiile la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bârlad (1890-1898), apoi a frecventat Conservatorul din Bucureşti (1899-1905) unde îi are ca profesori pe D.G. Kiriac (armonie, contra­punct, dirijat coral) şi Ed. Wachmann (armonie). La Paris îşi continuă studiile de armonie şi contrapunct cu Georges Caussade (1907-1908) şi apoi cu Vincent d’Indy (contra­punct, orchestraţie), la Schola cantorum (1908-1911).

Chiar înainte de a-şi termina studiile, Gheorghe Cucu devine cântăreţ de strană la Brăila şi apoi dirijor de cor, din 1904 până în 1932, la biserica Brezoianu din Bucureşti. De asemenea, este dirijor secund al Societăţii corale „Carmen” (1901-1907; 1912-1928), dirijor al corului cape­lei române din Paris (1907-1911) şi al corului Mitropoliei din Bucureşti (1912-1932). Cariera sa pedagogică se desfă­şoară cu precădere la Conservatorul bucureştean, ca profe­sor de armonie, teorie şi solfegii (1918-1932), dar şi la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti, unde a fost profesor de armonie din 1928 până în 1932. În 1919 este distins cu premiul al Il-lea de compoziţie „George Enescu”, iar în 1925 cu premiul Societăţii compozitorilor din România. (mai mult…)

Diana Vodă-Nuţeanu

Scris de rutişor la 8 mai 2008

Diana Nuţeanu (n. 1 decembrie 1967, Bucureşti), compozitoare şi pianistă, a studiat pianul cu Daniela Ioan şi cu Gabriela Enăşescu la Liceul „George Enescu” între 1978 şi 1986. A studiat apoi compoziţia cu Dan Constantinescu la UNMB între 1986 şi 1990 şi tot aici a fost doctorand între 1990-1991. A urmat studii de compoziţie în Polonia în 1991 şi în Darmstadt în 1992 şi a studiat cu Franco Donatoni la Accademia Chigiana în 1993. În 2001, şi-a obţinut doctoratul în muzicologoie la UNMB.

Printre premiile câştigate se găsesc o menţiune la Târgu Mureş (1988), Premiul al III-lea la Cluj-Napoca (1989, pentru Cvintet) şi Premiul I la Iaşi (1989, pentru Trei Miniaturi) şi alte premii în Bucureşti (Premiul I, 1993, pentru Cântec; Premiul I, 1994, pentru Orchestra copiilor; menţiune, 1995, pentru Umbra nopţii; Premiul al III-lea, 1997, pentru Elegia; menţiune, 1997, pentru Scherzo). (mai mult…)

Corina Bura

Scris de rutişor la 6 mai 2008

Născută în municipiul Cluj-Napoca, începe studiul viorii la vârsta de 5 ani sub îndrumarea tatălui, urmând în particular şi studii de pian. Urmează cursurile Liceului de Muzică din oraşul natal pe care le absolvă în 1967 obţinând trei ani consecutiv diploma premiului I pe liceu (1964-1967). În acelaşi an susţine examenul de admitere la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti pe care îl absolvă în 1972 fiind numită asistentă stagiară la catedra de vioară. Ulterior s-a specializat în particular sub îndrumarea violonistului Mihai Constantinescu. Atât în liceu cât şi în Conservator a avut o bogată activitate solistică.

Debutul concertistic a avut loc la Filarmonica din Cluj sub conducerea dirijorului Erich Bergel, iar în cadrul conservatorului a susţinut anual recitaluri cu programe dificile (ex. Bartok- Sonata pentru vioară solo , Szymanowski – Nocturna şi Tarantella, J. Suk – Burlesca etc). şi două concerte simfonice cu Orchestra de Studio a Conservatorului ( Şostakovici – Concert nr.1 şi Szymanowski – Concert nr.1). A făcut parte din orchestra de camera „Academica” dirijată de Alexandru Şumski cu care a efectuat un turneu în RFG, la Bayreuth şi Kassel. În paralel a urmat şi cursuri de orchestră cu dirijorul Günther Weiss. Cu aceeaşi orchestră a făcut câteva înregistrări speciale la Radio şi mai multe emisiuni pentru televiziune.

(mai mult…)

Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

Dorel Paşcu-Rădulescu

Scris de rutişor la 21 aprilie 2008

Dorel Pascu-RadulescuS-a născut în 1947 la Sebeş. Studii muzicale (vioara) la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Este remarcat ca solist şi concert-maestru în concertele şi turneele întreprinse de orchestra Camerala în mai multe ţări europene.

La început asistent universitar, în cele din urmă profesor la disciplina „muzica de cameră”, ajunge cu studenţii săi la rezultate remar­cabile; presa de specialitate vorbea la vremea respectivă despre „şcoala miraculoasă a profesorului Dorel Paşcu-Rădulescu” (Muzica, nr.1-2, 1982). Susţine numeroase concerte de cameră (ca violonist şi violist) în formaţii de trio şi cu cvartetul Forum.

Odată cu înfiinţarea orchestrei Concerto se afirmă şi ca dirijor, cu remarcabile apariţii pe scene importante ale Capitalei, ale unor centre muzicale din ţară, dar şi în străinătate.

(mai mult…)

Eduard Caudella

Scris de rutişor la 17 aprilie 2008

Compozitor şi violonist (Iaşi, 1841 — id., 1924), studiază muzica atât în ţară (1850-1853), cât şi la Berlin (1853-1857), cu Hubert Riess (vioară), Carol Böhmer (armonie), Adolph Riess (pian), apoi la Dreieschenheim (1857), ulterior cu Henri Vieuxtemps, la Paris (1857-1858), din nou Ia Berlin (1859-1860) şi, în sfârşit, la Frankfurt pe Main (1860-1861), tot cu Vieuxtemps. Într-o primă etapă, este violonist al curţii lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi mai târziu director (1893-1901) al Conservatorului din Iaşi. În paralel, tot la Iaşi, a activat ca dirijor al Teatrului Naţional (1861-1875), al Trupei germane de teatru (1868-1870) şi al Operei italiene (1870-1874). De asemenea, a fost profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877). Ca violonist concertist, are o carieră strălucită atât în ţară, cât şi peste hotare. Printre cei care s-au bucurat de îndrumările sale ca profesor în particular s-a aflat, copil fiind, George Enescu. Eduard Caudella a condus formaţii de muzică de cameră în Iaşi, desfăşurând o activitate susţinută de popularizare a creaţiei clasice universale, prin prezentarea de concerte la pupitrul orchestrei Conservatorului. Este unul dintre cei mai importanţi compozitori români ai perioadei de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Eduard Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor (Bucureşti, 1836 — id., 1908), îşi începe studiile la Bucureşti cu tatăl său, I.A.Wachmann (teorie-solfegii, pian), continuă la Viena cu Gustav Nottebohm (armonie, contrapunct) şi în sfârşit la Conservatorul din Paris (1859-1863), cu Henry Reber (armonie), Michel Carafa (contrapunct, fugă), A.-F. Marmontel (pian) şi Francois Benoist (orgă). Activitatea lui ca dirijor al teatrelor naţionale din Craiova (1853-1857) şi Bucureşti (1863-1864) acoperă primii zece ani de carieră, ulterior centrul de greutate având să-l ocupe pedagogia: profesor de pian şi armonie (1864-1903) şi director (1869-1903) al Conservatorului din Bucureşti.

În paralel, tot în capitală, Eduard Wachmann a fost fondator, dirijor şi director al (mai mult…)

Ion Andrei [Johann Andreas] Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor [Budapesta, 1807 — Bucureşti, 1863], şi-a realizat studiile la Viena. Activează ca dirijor al trupei lirice „Theodor Müller” la Timişoara (1831-1833) şi Bucureşti (1833-1835), este profesor la Şcoala de muzică vocală şi instrumentală a Societăţii filarmonice din Bucureşti (1835-1836) şi la colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1846-1850), dirijor al trupei „Costache Caragiale” din Bucureşti (1850-1852), al teatrelor naţionale din Bucureşti (1852-1858) şi din Craiova (1858-1860). A desfăşurat o intensă activitate pedagogică în Bucureşti, predând în particular pian, teorie-solfegii şi armonie, deoarece în acea perioadă la Bucureşti încă nu se înfiinţase un conservator.

I.A. Wachmann a scris numeroase lucrări de muzică de teatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil, feerii, drame lirice, operete, dintre care amintim: opera Braconierul (1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Triumful amorului (1835), opera Manole Meşter etc. (mai mult…)

Eusebie Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Eusebie MandicevschiCompozitor, dirijor de cor şi muzicolog român (Cernăuţi, 1857 — Sulz, lângă Viena, 1929), şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuând la Universitatea din Viena (1875-1880), cu Eduard Hanslick (istoria muzicii, estetică muzicală), perfecţionându-se în domeniul compoziţiei tot la Viena, cu Gustav Nottebohm şi Robert Fuchs. Cariera sa are ca prim centru de greutate activitatea dirijorală: corurile Wiener Sing-Akademie (1881-1882) şi Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895) şi orchestra Gesellschaft der Musikfreunde (1892-1896).

După 1896, se dedică din ce în ce mai mult carierei pedagogice, predând la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena. În paralel, este arhivar şi bibliotecar muzical la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena (1887-1929) şi dirijor al Kapelwiser-Chor şi al corului de femei „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921). În 1897 a devenit doctor sine examine al Universităţii din Leipzig. Influenţat de creaţia clasico-romantică în mod special în privinţa muzicii sale corale, (mai mult…)