Ciprian Gabriel Pop

Scris de rutişor la 5 mai 2008

Născut în 1977, a studiat compoziţia cu Cornel Ţăranu, orchestraţie cu Cristian Misievici, armonie cu Ede Terenyi şi contrapunct cu Dan Voiculescu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Obţine licenţa în anul 2000. În anul 2001 obţine licenţa de studii aprofundate în domeniul Stilisticii compoziţionale. În anul 2005 obţine titlul de doctor în compoziţie muzicală cu teza Aspecte ale scriiturii pentru orchestrã şi muzicã de cameră în muzica contemporană.

Printre premiile obţinute se găsesc şi Premiul special al UCMR la Concursul Naţional Alexandru Zirra din Iaşi cu lucrarea Sonata Clasica pentru clarinet şi pian – 2003, Premiul UCMR pentru lucrarea Patima Pământului pentru orchestră (primă audiţia absolută: 18.03.2004 şi 19.03.2004, Ateneul Român, Orchestra George Enescu, dirijor Horia Andreescu), Premiul al III-lea la Concursul Internaţional Reinl Stiftung din Viena, cu lucrarea Simfonia de cameră – 2008.

Activitatea pedagogică şi-o desfăşoară la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca cu disciplinele Forme Muzicale, Citire de partituri, Teoria instrumentelor, Teorie-Solfegiu-Dictat şi Informatică muzicală. A creat laboratorul disciplinei Tehnici de compoziţie asistată de calculator unde susţine cursul Tehnologia muzicii electronice şi este (mai mult…)

Eduard Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor (Bucureşti, 1836 — id., 1908), îşi începe studiile la Bucureşti cu tatăl său, I.A.Wachmann (teorie-solfegii, pian), continuă la Viena cu Gustav Nottebohm (armonie, contrapunct) şi în sfârşit la Conservatorul din Paris (1859-1863), cu Henry Reber (armonie), Michel Carafa (contrapunct, fugă), A.-F. Marmontel (pian) şi Francois Benoist (orgă). Activitatea lui ca dirijor al teatrelor naţionale din Craiova (1853-1857) şi Bucureşti (1863-1864) acoperă primii zece ani de carieră, ulterior centrul de greutate având să-l ocupe pedagogia: profesor de pian şi armonie (1864-1903) şi director (1869-1903) al Conservatorului din Bucureşti.

În paralel, tot în capitală, Eduard Wachmann a fost fondator, dirijor şi director al (mai mult…)

Ion Andrei [Johann Andreas] Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor [Budapesta, 1807 — Bucureşti, 1863], şi-a realizat studiile la Viena. Activează ca dirijor al trupei lirice „Theodor Müller” la Timişoara (1831-1833) şi Bucureşti (1833-1835), este profesor la Şcoala de muzică vocală şi instrumentală a Societăţii filarmonice din Bucureşti (1835-1836) şi la colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1846-1850), dirijor al trupei „Costache Caragiale” din Bucureşti (1850-1852), al teatrelor naţionale din Bucureşti (1852-1858) şi din Craiova (1858-1860). A desfăşurat o intensă activitate pedagogică în Bucureşti, predând în particular pian, teorie-solfegii şi armonie, deoarece în acea perioadă la Bucureşti încă nu se înfiinţase un conservator.

I.A. Wachmann a scris numeroase lucrări de muzică de teatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil, feerii, drame lirice, operete, dintre care amintim: opera Braconierul (1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Triumful amorului (1835), opera Manole Meşter etc. (mai mult…)

Marius Constant

Scris de rutişor la 13 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor francez de origine română (Bucureşti, 7 februarie 1925 – Paris, 15 mai 2004 ), şi-a început studiile la Bucureşti, unde a obţinut premiul „George Enescu” (1943), şi le-a continuat la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris (1945-1949), iar pentru dirijat de orchestră la Şcoala normală de muzică. Marius Constant i-a avut ca profesori pe O. Messiaen, T. Aubin, N. Boulanger, J. Fournet şi A. Honegger. A cucerit premiul „Italia” în 1952, pentru baletul le Joueur de flûte („Flautistul”), a fost directorul muzical al reţelei de modulaţie de frecvenţă a O.R.T.F. (1953), apoi director muzical al Ballets de Paris de Roland Petit (1956-1966), înainte de a fi din nou învestit cu importante responsabilităţi la O.R.T.F. (1963-1967).

Apoi, a fost numit director al muzicii de balet la Opera din Paris (1973-1978), iar din 1978 este profesor al noii clase de orchestraţie şi instrumentaţie de la Conservatorul din Paris. În 1963, a pus bazele ansamblului instrumental Ars Nova, una dintre principalele formaţii franceze specializate în muzică nouă, iar în 1968 a primit Marele premiu naţional al muzicii. Primele sale lucrări au fost Haut-Voltage, balet pentru Maurice Béjart (1956), Contrepointe (1957) şi Cyrano de Bergerac (1959), balete pentru Roland Petit. Dar el s-a impus cu adevărat numai o dată cu 24 de preludii pentru orchestră, cântate în primă audiţie sub bagheta lui Leonard Bernstein în 1959. Contrar opţiunii unei mari părţi (mai mult…)

Mihai Brediceanu

Scris de rutişor la 12 aprilie 2008

Mihai Brediceanu Compozitor şi dirijor, fiul lui Tiberiu Brediceanu, s-a născut la 14 iunie 1920 (Braşov) şi s-a stins din viaţă la 4 martie 2005.

Studiile muzicale şi le realizează la Braşov şi Bucureşti (1943-1947), cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), Marţian Negrea (armonie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), în 1944 absolvind şi Facultatea de Drept din Bucureşti.

Din 1958 devine dirijor permanent şi apoi director al Filarmonicii din Bucureşti. Până în 1966 a fost şi prim-dirijor şi director al Operei Române din Bucureşti.

(mai mult…)

Iacob Mureşianu

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Iacob MuresianuCompozitor român (Braşov, 1857 — Blaj, 1917), a învăţat muzica în oraşul natal, ulterior studiind la Conservatorul din Leipzig (1880-1883). Şi-a început cariera pedagogică la Năsăud, apoi a devenit profesor la Braşov (1884-1885) şi la Blaj, unde a rămas din 1886 până la moarte. A fost dirijor al Reuniunilor de cântări şi muzică din Năsăud (1878-1880) şi Braşov (1884-1885), continuându-şi activitatea dirijorală la Blaj. În 1888 înfiinţa la Blaj revista Musa română, pe care a condus-o până în 1907. În 1883, obţine premiul de compoziţie „Mendelssohn-Bartholdy” (Leipzig).

Creaţia sa corală se impune prin caracterul dinamic şi militant, lucrările lui de gen, cu sau fără acompaniament de pian, căpătând un caracter dramatic prin introducerea solourilor. Iacob Mureşianu îşi creează melodiile în stil românesc, fără a apela propriu-zis la muzica populară, (mai mult…)

Tudor Jarda

Scris de rutişor la 10 aprilie 2008

Compozitor român (Cluj, 11 februarie 1922 – Bucureşti 14 august 2007), îşi realizează studiile la Conservatorul Cluj-Timişoara (1941-1945, 1945-1948), iar după război activează ca instrumentist în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948). Din 1949 devine profesor de armonie la Conservator până in 1984. A mai deţinut funcţiile de director al Operei Române şi de rector al Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj.

A fost distins cu titlurile de Artist Emerit (1964), cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea. A fost Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca. În linii generale, stilul său componistic este (mai mult…)

Gherase Dendrino

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor român (Turnu Măgurele, 3 septembrie 1901 — Bucureşti, 1 aprilie 1973). Studiază la Conservatorul din Bucureşti (1920-1927), avându-i printre profesori pe D.G. Kiriac (teorie-solfegii) şi Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). În paralel, urmează Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. Succesiv, activează ca dirijor, în Bucureşti, la teatrul de revistă „Cărăbuş” (1932-1946), la teatrul de operetă şi revistă „Alhambra” (1946-1949), la Teatrul de estradă (1949-1950) şi în sfârşit devine prim-dirijor la Teatrul de operetă (din 1950).

În 1955, Gherase Dendrino a fost distins cu Premiul de Stat, iar în 1962 a primit titlul de Maestru Emerit al Artei. Compune în special pentru teatrul muzical: opereta Lăsaţi-mă să cânt (1953); (mai mult…)

Alfonso Castaldi

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Compozitor român de origine italiană (Maddalone, 1874 — Bucureşti, 1942). Şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuându-le la Conservatorul din Napoli (1885-1889), cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea şi Umberto Giordano (fugă, compoziţie).

Stabilindu-se în România, mai întâi a activat ca profesor de mandolină, chitară şi vioară la Galaţi (1896-1901), apoi a devenit profesor de armonie, contrapunct, compoziţie şi orchestră la Conservatorul din Bucureşti (1904-1940), între timp fiind şi inspector general al muzicii în Ministerul Artelor (1925-1929). Are o activitate susţinută de şef de orchestră, dirijând Filarmonica din Bucureşti, orchestra Asociaţiei generale muzicale „Tinerimea simfonică” etc. A participat la înfiinţarea Societăţii Compozitorilor Români (1920) şi a scris consecvent cronici muzicale.

Deşi importanţa sa ca pedagog este mult mai mare decât aceea de compozitor, Alfonso Castaldi se distinge prin faptul că a impus genul poemului simfonic şi (mai mult…)

Filaret Barbu

Scris de rutişor la 7 aprilie 2008

Filaret BarbuCompozitor român (Lugoj, 1903 — Timişoara, 1984). După ce îşi începe studiile muzicale la Lugoj (1919-1920) şi Caransebeş (1921-1922), îşi definitivează educaţia muzicală la Neues Wiener Konservatorium (1922-1926), tot la Viena continuându-şi studiile între 1929 şi 1930 cu Edmund Eysler (compoziţie) şi Rudolf Nilius (dirijat).

Prima parte a activităţii sale profesionale este legată de oraşul Lugoj, unde este profesor de muzică (1926-1928) şi dirijor al Reuniunii române de muzică şi cântări (1926-1929, 1930-1939).

Importanţa lui în viaţa muzicală românească se reflectă atât în activitatea pedagogică (director al Conservatorului orăşenesc din Lugoj în perioada (mai mult…)