Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

George Stephănescu

Scris de rutişor la 6 aprilie 2008

Compozitor român (Bucureşti, 1843 — id., 1925), şi-a început studiile muzicale în particular în oraşul natal, urmându-le la Conservatorul bucureştean (1864-1867), unde îl are printre profesori pe Eduard Wachmann (armonie). Îşi continuă pregătirea la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Réber (armonie, contrapunct), Auber şi Ambroise Thomas (compoziţie), Enrico Delle Sedie (canto), A. F. Marmontel (pian). Întorcându-se în ţară, devine profesor de canto şi operă la Conservatorul din Bucureşti (1872-1904), iar în perioada 1877-1890 este dirijor şi compozitor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Susţine spectacole lirice în limba română, cu artişti autohtoni, contribuind la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti. Importanţa lui pentru începuturile operei naţionale se reflectă în faptul că în stagiunea 1885-1886 devine fondatorul şi dirijorul trupelor Operei Române, apoi al Companiei lirice române (1892-1893) şi, în sfârşit, al Societăţii lirice române (1902-1904).George Stephănescu se preocupă de traducerea în limba română a unor librete de opere, operete şi oratorii, precum şi a unor texte de arii şi lieduri. Este considerat creatorul şcolii româneşti de canto, printre elevii săi numărându-se cântăreţi de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth etc. Din consistenta creaţie dedicată scenei de George Stephănescu amintim câteva titluri, acoperind genuri diverse: feeria muzicală Sânziana şi Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri; opereta Cometa (1900), pe un libret de Theodor Speranţia; drama lirică într-un act Petra (1902). Dezinvoltura componistică din Sânziana şi Pepelea, (mai mult…)