Ludovic Bács

Scris de brebenel la 19 ianuarie 2010

Dirijor, compozitor, aranjor, s-a născut pe 19 ianuarie 1930 la Petrila, judeţul Hunedoara.

Compozitorul, violonistul și pedagogul român de origine maghiară LudovicLudovic Bacs Bács, si-a început pregătirea muzicală în orașul său natal, Petrila. A studiat vioara inițial cu Joseph Faubich, apoi la liceul din Petroșani. În timpul școlii, a evoluat ca instrumentist în orchestra simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între 1948 și 1951, și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică din Cluj-Napoca, pentru ca mai apoi, între 1951 și 1956, să obțină o bursă de studiu la Conservatorul Piotr Ilici Ceaikovski din Moscova. Între 1948-1949 a fost și student al Facultății de Filozofie din Cluj-Napoca.

(mai mult…)

Ladislau Csendes

Scris de cercer la 13 ianuarie 2010

Ladislau Csendes

Ladislau Csendes (n.1964) a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, obţinând mai întâi diplomă de violonist şi apoi titlul de doctor în muzicologie – specializarea Teoria interpretării muzicale.

A urmat cursuri de măiestrie instrumentală cu A.Gertler (Bruxelles1981,1983) şi P.Csaba (Paris 1990), respectiv de analiză muzicală cu G.Ligeti (Szombathely 1990). (mai mult…)

Dorel Paşcu-Rădulescu

Scris de rutişor la 21 aprilie 2008

Dorel Pascu-RadulescuS-a născut în 1947 la Sebeş. Studii muzicale (vioara) la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Este remarcat ca solist şi concert-maestru în concertele şi turneele întreprinse de orchestra Camerala în mai multe ţări europene.

La început asistent universitar, în cele din urmă profesor la disciplina „muzica de cameră”, ajunge cu studenţii săi la rezultate remar­cabile; presa de specialitate vorbea la vremea respectivă despre „şcoala miraculoasă a profesorului Dorel Paşcu-Rădulescu” (Muzica, nr.1-2, 1982). Susţine numeroase concerte de cameră (ca violonist şi violist) în formaţii de trio şi cu cvartetul Forum.

Odată cu înfiinţarea orchestrei Concerto se afirmă şi ca dirijor, cu remarcabile apariţii pe scene importante ale Capitalei, ale unor centre muzicale din ţară, dar şi în străinătate.

(mai mult…)

Eduard Caudella

Scris de rutişor la 17 aprilie 2008

Compozitor şi violonist (Iaşi, 1841 — id., 1924), studiază muzica atât în ţară (1850-1853), cât şi la Berlin (1853-1857), cu Hubert Riess (vioară), Carol Böhmer (armonie), Adolph Riess (pian), apoi la Dreieschenheim (1857), ulterior cu Henri Vieuxtemps, la Paris (1857-1858), din nou Ia Berlin (1859-1860) şi, în sfârşit, la Frankfurt pe Main (1860-1861), tot cu Vieuxtemps. Într-o primă etapă, este violonist al curţii lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi mai târziu director (1893-1901) al Conservatorului din Iaşi. În paralel, tot la Iaşi, a activat ca dirijor al Teatrului Naţional (1861-1875), al Trupei germane de teatru (1868-1870) şi al Operei italiene (1870-1874). De asemenea, a fost profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877). Ca violonist concertist, are o carieră strălucită atât în ţară, cât şi peste hotare. Printre cei care s-au bucurat de îndrumările sale ca profesor în particular s-a aflat, copil fiind, George Enescu. Eduard Caudella a condus formaţii de muzică de cameră în Iaşi, desfăşurând o activitate susţinută de popularizare a creaţiei clasice universale, prin prezentarea de concerte la pupitrul orchestrei Conservatorului. Este unul dintre cei mai importanţi compozitori români ai perioadei de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Grigoraş Dinicu

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Grigoraş, violonist şi compozitor (Bucureşti, 1889 — id., 1949), îşi realizează studiile muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1902-1906), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Rudolf Malcher, Gheorghe A. Dinicu şi Carl Flesch (vioară), apoi continuă să studieze vioara, între 1907 şi 1913, cu Cecilia Nitzulescu-Lupu şi Vasile Filip. Activează în capitală ca violonist în Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice (1906-1908), violonist concertist al Filarmonicii, şef de orchestră de muzică populară (1906-1946), concertmaistru al orchestrei Pro Musica (1938-1940).

A cules şi a prelucrat melodii populare româneşti şi a fost un interpret virtuoz al muzicii populare, susţinând numeroase turnee internaţionale. Compune muzică de cameră pe teme de inspiraţie folclorică, în general pentru vioară şi pian, cea mai importantă lucrare a sa, bucurându-se de o largă popularitate internaţională, fiind Hora staccato (1906), cunoscută mai ales în aranjamentul lui Jascha Heifetz şi orchestraţia lui P. Vladigherov.

Constantin C. Nottara

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Constantin NottaraCompozitor, violonist, dirijor, pedagog şi critic muzical român (Bucureşti, 1890—id., 1951), şi-a început studiile la Conservatorul din Bucureşti (1900-1907), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Alfonso Castaldi (armonie, compoziţie), Robert Klenck (vioară), a continuat la Paris (1907-1909), cu George Enescu şi Berthelier (vioară), Dufay şi Thodou compoziţie) şi, în sfârşit, la Königliche Akademie der Künstler din Berlin (1909-1913), cu K. Klinger (vioară) şi Schatzenholz (contrapunct, compoziţie). A activat ca violonist în orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice (1905-1907), apoi a susţinut o prodigioasă carieră de violonist-concertist (1907-1938), în paralel fiind violonist în orchestra filarmonicii din Bucureşti (1918-1920), fondator şi dirijor al Orchestrei municipiului Bucureşti (1929-1932), dirijor al Orchestrei Radio-Bucureşti (1933-1938). Este fondatorul cvartetului „Nottara” (mai mult…)

Alexandru Flechtenmacher

Scris de rutişor la 9 aprilie 2008

Compozitor, violonist, dirijor şi pedagog român (Iaşi, 1823 — Bucureşti, 1898). A urmat studii muzicale la Iaşi, cu Paul Hette şi I. Leitner (vioară), apoi la Viena (1837-1840), cu Joseph Böhm şi Joseph Mayseder (vioară), şi în sfârşit la Paris (1847-1848). Înainte de a-şi finaliza studiile, activează ca violonist în orchestra trupei lirice franceze din Iaşi (1834-1837), apoi concertează ca violonist în ţară şi peste hotare, iar în 1842-1843 devine prim-violonist al trupei „Maria Therese Frisch” din Iaşi. Cariera sa a continuat ca dirijor de orchestră de scenă la teatrele naţionale din Iaşi (1844-1847), Bucureşti (1852-1853,1858-1879) şi Craiova (1853-1858). Dacă ne referim la aspectul pedagogic al carierei sale, Alexandru Flechtenmacher a început prin a preda la Bucureşti, ca profesor de pian, vioară şi violoncel la Aşezământul horal (1860-1863), apoi a devenit profesor de armonie, vioară şi director al Şcolii vocale şi instrumentale (1863-1864) şi, în sfârşit, profesor de vioară (1864—1895) şi director (1864-1869) al Conservatorului, fiind fondatorul şi primul director al înaltului institut de învăţământ muzical bucureştean. Alexandru Flechtenmacher a compus primele operete (Baba Hârca, 1848) şi vodeviluri (Piatra din casă, laşii-n carnaval, Arvinte şi Pepelea, Millo director, Coana Chiriţa la Iaşi, majoritatea scrise în colaborare cu Vasile Alecsandri) (mai mult…)

Ludovic Feldman

Scris de rutişor la 15 martie 2008

Născut la Galaţi în 1893, s-a stins din viaţă la Bucureşti în 1987. A studiat vioara la Conservatorul bucureştean (cu Robert Klenck, 1910-11) şi la Neuen Wiener Konservatorium (cu Fr. OndfICek 1911-1913). Cariera sa violonistică s-a legat de ansamblul Operei bucureştene, dar şi de Filarmonica „G. Enescu” din Bucureşti, al cărei concertmaestru a fost (între 1945-53). A cântat totodată în diferite ansambluri camerale. De-abia la vârsta de 50 de ani s-a îndreptat spre domeniul compoziţiei, şi a studiat în particular armonie, contrapunct şi compoziţie cu Mihail Jora. Între 1953-1963 a condus biroul pentru muzică simfonică şi de cameră al UCMR. Pentru unele din lucrările sale – preponderent instrumentale (piese simfonice, camerale, concertante) a primit diferite distincţii – Premii ale Academiei Române, ale UCMR, Premiul de Stat etc.

George Enescu

Scris de rutişor la 15 martie 2008

EnescuS-a născut în 1881, la Liveni, s-a stins din viaţă la Paris, în 1955. Cu o carieră internaţională ca violonist şi dirijor, Enescu rămâne totodată figura marcantă a compoziţiei româneşti din prima jumătate a sec. XX.

A început să studieze de timpuriu la Viena (între altele vioara, cu J.Hellmesberger), la Conservatorul, absolvit la vârsta de 12 ani.

A urmat un an de compoziţie cu Robert Fuchs, apoi Conservatorul parizian (vioara cu P. Marsick, pian cu L. Diémer, contrapunct cu A. Gédalge, compoziţie cu J.Massenet, apoi cu G.Faure), unde i-a avut colegi pe Ravel, Roger-Ducasse, Florent Schmitt, Charles Koechlin etc.

(mai mult…)

Wilhelm Georg Berger

Scris de rutişor la 14 martie 2008

wilhelm georg bergerS-a născut la 4 decembrie 1929, în comuna Rupea, lângă Braşov şi s-a stins din viaţă la 8 martie 1993, la Bucureşti, lăsând in urma sa amintirea – mereu vie – a unei remarcabile activităţi creatoare, ce se distinge în special prin vastitatea preocupărilor sale.

Violist şi violonist, organist şi dirijor, compozitor, muzicolog şi teoretician, Wilhelm Berger s-a dovedit a fi prototipul muzicianului universal, complex, interesat mereu de prefacerile şi refacerile artei sonore, de plierile trecutului asupra actualităţii, de interferenţele dintre teoria şi practica muzicală.

(mai mult…)