Olguţa Lupu

Scris de rutişor la 4 iunie 2008

Olguta Lupu (n. 1969) absolvă Liceul “G. Enescu” din Bucureşti la clasa de pian a prof. Ludmila Popişteanu şi Academia de Muzică din Bucureşti – secţia compoziţie, clasa prof. univ. Tiberiu Olah. Profesor titular la Liceul “G. Enescu” – Bucureşti (1993-1997), unde predă armonie, contrapunct, forme şi teorie muzicală. Din 1997 – cadru didactic la catedra de teoria muzicii şi citire partituri a Universităţii de Muzică – Bucureşti. Obţine diploma de doctor în muzicologie în 2004, cu teza intitulată Aspecte ale ritmului şi timpului în muzica secolului XX, elaborată sub îndrumarea prof. univ. Octavian Nemescu. Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. (mai mult…)

Iulia Cibişescu-Duran

Scris de rutişor la 2 mai 2008

Iulia Cibişescu-Duran (n. 2 mai 1966, Deva), compozitoare română, a studiat pianul cu Zoiţa Sfârlea la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca Iulia Cibisescu-Duranîntre 1972-1984 şi ulterior compoziţia cu Cornel Ţăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca între 1985-1990. Aici, a studiat dirijatul de orchestră cu Petre Sbârcea şi Emil Simon între 1991-1996 şi a fost licenţiată în compoziţie şi în dirijat orchestră. Şi-a obţinut doctoratul în muzicologie în 2001 şi a participat la cursuri de măiestrie în Franţa şi în Germania între 1995-1997.

A predat contrapunct, teorie, armonie, istoria muzicii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca între 1990 şi 1995 şi apoi drept asistent, respectiv profesor de citire de partituri (din 1998) la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A susţinut conferinţe în Germania, Moldova şi România, iar a avut muzica interpretată în Germania şi România.

Printre numeroasele premii obţinute se găsesc şi premii ale competiţiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (Premiul al II-lea, 1987 pentru Sonata (pian); Premiul I, 1989, pentru Trio; Premiul I, 1990, pentru Cantata nr.2;Premiul Uniunii Compozitorilor Români, 1991, pentru Cvartetul de coarde nr.1 ), Premiul I la Concursul Naţional de Compoziţie şi Premiul Televiziunii Române, ambele în 1996 la Iaşi pentru Ciclul de lieduri Melancolia Egeei (pentru soprană, mezzosoprană şi pian) şi două premii la Concursul Lucian Blaga – 1996 – Trei lieduri (pentru soprană şi orchestră de cameră), 1999, pentru Trei lieduri (pentru tenor, violă şi pian). (mai mult…)

Tudor Feraru

Scris de rutişor la 30 aprilie 2008

Tudor Feraru (n. 1976, Cluj-Napoca) este un compozitor şi pianist român.

A studiat compoziţia cu Cornel Ţăranu şi orchestraţie cu Petru Sbârcea la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde a fost licenţiat în 2001 în ambele domenii. A studiat compoziţia cu Daniel Omar la Universitatea Ontario din Canada între 2001 şi 2004 şi cu Stephen Chatman la University of British Columbia din 2004, unde lucrează la doctoratul său. A beneficiat de două burse ale Fundaţiei „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca (1998, 2000), a participat la cursuri de măiestrie în Český Krumlov din Republica Cehă (1998–1999) şi a obţinut bursa internaţională a Universităţii Ontario (2001–2003).

Ca pianist, a susţinut concerte în Canada şi în România şi de multe ori a interpretat propriile lucrări. Este cunoscut şi drept dirijor, iar lucrările sale includ muzică orchestrală, de cameră, corală, vocală, electroacustică şi pentru pian, fiind interpretate în Canada şi în Europa.

Mai jos menţionăm o selecţie din lucrările sale:

Orchestrală: Unforgotten Seasons, pentru orchestră de cameră, 2002; Concerto, pentru pian şi orchestră, 2003; Riccochet, pentru orchestră, 2006

Camerală: Il Passaggio, pentru flaut şi pian, 1998; Trei bagatele, (mai mult…)

Concert vocal – Cantate de J.S.Bach [23 aprilie]

Scris de rutişor la 22 aprilie 2008

Ateneul Român

Miercuri 23 aprilie, ora 19.00

Alda Macri – soprana

Răzvan Georgescu – bas bariton

Iosif Ion Prunner – pian

Detalii aici.

Eduard Caudella

Scris de rutişor la 17 aprilie 2008

Compozitor şi violonist (Iaşi, 1841 — id., 1924), studiază muzica atât în ţară (1850-1853), cât şi la Berlin (1853-1857), cu Hubert Riess (vioară), Carol Böhmer (armonie), Adolph Riess (pian), apoi la Dreieschenheim (1857), ulterior cu Henri Vieuxtemps, la Paris (1857-1858), din nou Ia Berlin (1859-1860) şi, în sfârşit, la Frankfurt pe Main (1860-1861), tot cu Vieuxtemps. Într-o primă etapă, este violonist al curţii lui Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi mai târziu director (1893-1901) al Conservatorului din Iaşi. În paralel, tot la Iaşi, a activat ca dirijor al Teatrului Naţional (1861-1875), al Trupei germane de teatru (1868-1870) şi al Operei italiene (1870-1874). De asemenea, a fost profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877). Ca violonist concertist, are o carieră strălucită atât în ţară, cât şi peste hotare. Printre cei care s-au bucurat de îndrumările sale ca profesor în particular s-a aflat, copil fiind, George Enescu. Eduard Caudella a condus formaţii de muzică de cameră în Iaşi, desfăşurând o activitate susţinută de popularizare a creaţiei clasice universale, prin prezentarea de concerte la pupitrul orchestrei Conservatorului. Este unul dintre cei mai importanţi compozitori români ai perioadei de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. (mai mult…)

Eduard Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor şi dirijor (Bucureşti, 1836 — id., 1908), îşi începe studiile la Bucureşti cu tatăl său, I.A.Wachmann (teorie-solfegii, pian), continuă la Viena cu Gustav Nottebohm (armonie, contrapunct) şi în sfârşit la Conservatorul din Paris (1859-1863), cu Henry Reber (armonie), Michel Carafa (contrapunct, fugă), A.-F. Marmontel (pian) şi Francois Benoist (orgă). Activitatea lui ca dirijor al teatrelor naţionale din Craiova (1853-1857) şi Bucureşti (1863-1864) acoperă primii zece ani de carieră, ulterior centrul de greutate având să-l ocupe pedagogia: profesor de pian şi armonie (1864-1903) şi director (1869-1903) al Conservatorului din Bucureşti.

În paralel, tot în capitală, Eduard Wachmann a fost fondator, dirijor şi director al (mai mult…)

Ion Andrei [Johann Andreas] Wachmann

Scris de rutişor la 16 aprilie 2008

Compozitor [Budapesta, 1807 — Bucureşti, 1863], şi-a realizat studiile la Viena. Activează ca dirijor al trupei lirice „Theodor Müller” la Timişoara (1831-1833) şi Bucureşti (1833-1835), este profesor la Şcoala de muzică vocală şi instrumentală a Societăţii filarmonice din Bucureşti (1835-1836) şi la colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1846-1850), dirijor al trupei „Costache Caragiale” din Bucureşti (1850-1852), al teatrelor naţionale din Bucureşti (1852-1858) şi din Craiova (1858-1860). A desfăşurat o intensă activitate pedagogică în Bucureşti, predând în particular pian, teorie-solfegii şi armonie, deoarece în acea perioadă la Bucureşti încă nu se înfiinţase un conservator.

I.A. Wachmann a scris numeroase lucrări de muzică de teatru, opere, vodeviluri, comedii-vodevil, feerii, drame lirice, operete, dintre care amintim: opera Braconierul (1832), opera Zamfira (1834), vodevilul Triumful amorului (1835), opera Manole Meşter etc. (mai mult…)

Eusebie Mandicevschi

Scris de rutişor la 15 aprilie 2008

Eusebie MandicevschiCompozitor, dirijor de cor şi muzicolog român (Cernăuţi, 1857 — Sulz, lângă Viena, 1929), şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, continuând la Universitatea din Viena (1875-1880), cu Eduard Hanslick (istoria muzicii, estetică muzicală), perfecţionându-se în domeniul compoziţiei tot la Viena, cu Gustav Nottebohm şi Robert Fuchs. Cariera sa are ca prim centru de greutate activitatea dirijorală: corurile Wiener Sing-Akademie (1881-1882) şi Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895) şi orchestra Gesellschaft der Musikfreunde (1892-1896).

După 1896, se dedică din ce în ce mai mult carierei pedagogice, predând la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena. În paralel, este arhivar şi bibliotecar muzical la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena (1887-1929) şi dirijor al Kapelwiser-Chor şi al corului de femei „Eusebie Mandicevschi” din Viena (1901-1921). În 1897 a devenit doctor sine examine al Universităţii din Leipzig. Influenţat de creaţia clasico-romantică în mod special în privinţa muzicii sale corale, (mai mult…)

Mihai Brediceanu

Scris de rutişor la 12 aprilie 2008

Mihai Brediceanu Compozitor şi dirijor, fiul lui Tiberiu Brediceanu, s-a născut la 14 iunie 1920 (Braşov) şi s-a stins din viaţă la 4 martie 2005.

Studiile muzicale şi le realizează la Braşov şi Bucureşti (1943-1947), cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), Marţian Negrea (armonie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), în 1944 absolvind şi Facultatea de Drept din Bucureşti.

Din 1958 devine dirijor permanent şi apoi director al Filarmonicii din Bucureşti. Până în 1966 a fost şi prim-dirijor şi director al Operei Române din Bucureşti.

(mai mult…)

Tiberiu Brediceanu

Scris de rutişor la 12 aprilie 2008

Tiberiu BrediceanuCompozitor şi folclorist s-a născut la 2 aprilie 1877, Lugoj şi a murit la 19 decembrie 1968, Bucureşti.

Studiile şi le începe la Lugoj (1884-1891), mult timp după aceea continuându-le la Košice în Slovacia (1891-1892), Blaj (1892-1895), Sibiu (1903-1906) şi Braşov (1913-1914).

Tiberiu Brediceanu contribuie la înfiinţarea Operei Române şi a Teatrului Naţional din Cluj (1919), a Conservatorului din Cluj (1920) şi a Societăţii compozitorilor români (1920). Din 1920, devine director al Operei Române din Cluj, ulterior deţinând funcţiile de preşedinte (1928-1947) şi director (1934-1940) al Conservatorului „Astra” din Braşov, apoi de director general al Operei Române din Bucureşti (1941-1944).

(mai mult…)