TeaM – PROCES CU UŞILE ÎNCHISE
Ateneul Român – marţi 3 iunie 2009, ora 19.00 (Sala Mică)

TeaM - PROCES CU UŞILE ÎNCHISE
TeaM – teatru si muzică în echipă – prezintă:
“PROCES CU UŞILE ÎNCHISE”
Proiect de teatru, dans, muzică şi poezie
Un spectacol de Arcadie Rusu
Scenariu pe versurile poetului Tiberiu Neacşu
DISTRIBUŢIE: Tiberiu Neacşu, Attila Bordas, Irina Sârbu, Vadim Rusu, Anca Dămăcuş, Iulian Gliţa, Alin State, Andrei Bratu, Mihai Mericoffer, Raluca Popa, Casandra Stelea, Calbajos Rasmina, Bobeicu Galina
“PROCES CU UŞILE ÎNCHISE”
Proiect de teatru, dans, muzică şi poezie
În ideea de a uni tineri artişti, proiectul cuprinde mai multe zone de interes, pe care îşi doreşte să le şi promoveze. Astfel, textul spectacolului e compus din creaţiile tânărului poet Tiberiu Neacşu, poezii şi poeme, unele publicate , iar altele vor fi prezentate în premieră. Un alt aspect important este prezenţa în spectacol a muzicii live.
Spectacolul e realizat cu participare exclusivă a tinerilor artişti cu scopul de a-i promova şi de a le da ocazia să se exprime artistic în conformitate cu generaţia lor. Având ca principal scop libertatea de expresie a tinerilor, şi pentru o mai bună asimilare a lor în viaţa culturală, dar totodată şi pentru atragerea publicului tânăr, care să se identifice şi să capete apetit pentru evenimente culturale.
Spectacolul este creat exclusiv pentru acest spaţiu, care are o arhitectură aparte şi ofertantă concepţiei regizorale.
Poeziile reprezintă componenta dramatică a spectacolului. Nu e vorba de un recital de poezie, ci de un spectacol cu un scenariu poetic, bine închegat, coerent, cu personaje de factură teatrală. Se urmăreşte construirea unei lumi, din viziunea tinerei generaţii. Totul este dus într-o zonă metaforică, absurdă, caracteristică contemporaneităţii.
Spaţiul descris este unul al judecăţii şi al purificării, un spaţiu de trecere dintr-o dimensiune în alta, cu personaje şi problematici cât mai diverse.
Simbolistica folosită este foarte puternică vizual, prin apariţia unor repere recognoscibile, general valabile: judecată, purgatoriu, viaţă, moarte.
Fiecare om-personaj vine cu povestea şi cu problematica lui, aduce pe scena întreaga sa lume, per ansamblu se creează atmosfera de ireal, de vis iluzoriu în care personajele trăiesc împreună şi separat în acelaşi timp.
Accentul cade pe absurdul vieţii şi a ceea ce urmează, pe imprevizibilul ce ne aşteaptă, o temă etern valabilă, dar exprimată într-un limbaj contemporan, care presupune si o interferenţă a dansului, teatrului, muzicii şi poeziei.

