Tiberiu Brediceanu

Tiberiu BrediceanuCompozitor şi folclorist s-a născut la 2 aprilie 1877, Lugoj şi a murit la 19 decembrie 1968, Bucureşti.

Studiile şi le începe la Lugoj (1884-1891), mult timp după aceea continuându-le la Košice în Slovacia (1891-1892), Blaj (1892-1895), Sibiu (1903-1906) şi Braşov (1913-1914).

Tiberiu Brediceanu contribuie la înfiinţarea Operei Române şi a Teatrului Naţional din Cluj (1919), a Conservatorului din Cluj (1920) şi a Societăţii compozitorilor români (1920). Din 1920, devine director al Operei Române din Cluj, ulterior deţinând funcţiile de preşedinte (1928-1947) şi director (1934-1940) al Conservatorului „Astra” din Braşov, apoi de director general al Operei Române din Bucureşti (1941-1944).

O serie de distincţii i-au recompensat activitatea: Premiul Naţional pentru muzică (1927), titlurile de Maestru Emerit al Artei (1952) şi Artist al Poporului (1957). A fost membru corespondent al Societăţii franceze de muzicologie din Paris (din 1929) şi al Academiei Române din Bucureşti (1937-1948).

Creaţia sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută deliberat astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic şi să pună în evidenţă un limbaj predominant folcloric. Simplitatea şi coloristica bogată a unor lucrări ca icoana de la ţară La şezătoare (1908), pantomima după Lucian Blaga Învierea (1932), icoana de la ţară La seceriş (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.

Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente şi în muzica simfonică (Patru dansuri simfonice pentru orchestră mare, 1951), de cameră (în special miniaturi pentru pian, printre care opt caiete de Jocuri populare româneşti), vocală (Colinde pentru voce şi pian sau pian solo; zece caiete de Doine şi cântece poporale; Şase doine şi cântece pentru cvartet vocal şi pian, 1953; Mioriţa, şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian, 1955).

Între 1927 şi 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva fonogramică a Ministerului Artelor din Bucureşti, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2 000 de melodii) în ţară (1891-1911) şi peste hotare. Lui îi datorăm descoperirea mai multor variante ale baladei Mioriţa. Dintre volumele de folclor publicate, menţionăm: 170 melodii populare româneşti din Maramureş (1910) şi 810 melodii populare româneşti din Banat (1921-1925), lucrare premiată de Societatea compozitorilor români (1925).


Despre autor

rutişor
Rutişor ("Thalictrum aquilegifolium") este o specie luxuriantă, elegantă, înaltă de 1-1,5 m., cu flori sidefii, mov sau roz, ori cu flori albe (culoare dată de staminele numeroase dispuse sferic), grupate în panicule corimbiforme. Preferă locurile cu exces de umiditate.

Gândurile tale