Tudor Ciortea

S-a născut la 28 noiembrie 1903, Braşov şi a murit la 13 octombrie 1982 la Bucureşti; şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, cu Gheorghe Dima (1910-1917). Se perfecţionează apoi la Cluj (1921-1922), Bruxelles (1924-1925, cu Joseph Jongan) şi Paris (1926-1928, cu Maurice Imbert, Paul Dukas şi Nadia Boulanger). Întors la Bucureşti în 1929, ia contact în cadrul Conservatorului cu învăţăturile lui Ion Nonna Otescu şi Constantin Brăiloiu, devenind apoi în această instituţie profesor de armonie (1949-1950) şi forme muzicale (1950-1973).

Între 1963 şi 1968 este vicepreşedinte al UCMR. A urmat de asemenea Academia Comercială din Cluj (1920-1924) şi este licenţiat al Facultăţii de Drept din Bruxelles (1924-1926). Printre premiile obţinute de-a lungul timpului se numără Premiul „George Enescu” (menţiunea I, 1946), Premiul Academiei Române (1964), Premiul UCMR (1969, 1974, 1976) şi Marele Premiu UCMR (1981).

Dintre contribuţiile sale muzicologice se remarcă îndeosebi volumul analitic dedicat cvartetelor beethoveniene, sau pertinentele exegeze ale sonatelor de vioară de George Enescu, stilul de abordare al acestor partituri fiind unul sobru şi scrupulos, potrivit cu cerinţele cercetării ştiinţifice.

Aportul lui Tudor Ciortea în domeniul liedului este deosebit de însemnat, creaţia sa în acest gen reprezentând în fond o a doua mare etapă în evoluţia liedului românesc, după cea inaugurată de Mihail Jora. Alături de lied, o altă zonă de investigaţie predilectă compozitorului este cea a muzicii camerale, în care realizează pagini de excepţie dedicate unor diverse alcătuiri instrumentale din care nu lipsesc cvartetul, cvintetul, sextetul sau octetul. Numeroaselor sonate pentru două instrumente li se alătură lucrările pentru pian solo, în timp ce opusurile corale sunt contrapunctate de creaţiile simfonice şi vocal-simfonice. Iată aşadar o vastă deschidere a compozitorului spre majoritatea domeniilor componisticii, abordate cu talent şi măiestrie.

Cu un temperament prin excelenţă liric, inspirându-se la început deopotrivă din melosul şi ritmica populară, Tudor Ciortea ajunge în ultima perioadă de creaţie a integra elemente de scriitură moderne, procesul de cromatizare tinzând spre dodecafonism. Formele adoptate ţin de domeniul clasic, fiind însă nu mai puţin revelatoare la nivelul conţinutului, al expresiei muzicale.


Despre autor

rutişor
În umbra brazilor picoteşte rutişor ("Thalictrum aquilegifolium"): cea mai uşoară "aigrette" alb-liliachie, pentru că mulţimea florilor îndesate n-au petale, ci numai un belşug de stamine lungi, fine ca firişorii de pene şi răcoros parfumate.

Gândurile tale