Tudor Jarda

Compozitor român (Cluj, 11 februarie 1922 – Bucureşti 14 august 2007), îşi realizează studiile la Conservatorul Cluj-Timişoara (1941-1945, 1945-1948), iar după război activează ca instrumentist în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948). Din 1949 devine profesor de armonie la Conservator până in 1984. A mai deţinut funcţiile de director al Operei Române şi de rector al Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj.

A fost distins cu titlurile de Artist Emerit (1964), cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea. A fost Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca. În linii generale, stilul său componistic este caracterizat pe de o parte de rapelurile directe la folclor, plasate sub semnul unei accesibilităţi asumate, îndreptând ascultătorul către linia tradiţională, iar pe de altă parte de deosebita aplecare către muzica pentru cor.

A scris muzică de teatru: opera Neamul Şoimăreştiior (1956); opera Pădurea vulturilor (1960, rev. 1964); alegoria lirică Dreptul la viaţă (1965); baletul cu cor Irinca (1968); tabloul coral-coregrafic Cu ţurca (1969), alegoria lirică „Dreptul la viaţă“ (1965) şi opera în patru acte „Înger şi demon“ ( 1985 ). Dintre lucrările sale simfonice, amintim Simfonia I în la minor (1951) şi Concertul pentru flaut şi orchestră (1952).

A compus şi muzică vocal-simfonică sau camerală, dar a excelat în lucrările rezervate corului şi mai ales în cele pe versuri populare, precum: Hai la joc (1954), Mă dusei în târg la moţi (1955), Colo-n sus pe munte verde (1956), trei suite bihorene pentru cor mixt (1957-1958), Trei cântece de pe Mureş (1958), Coruri pe versuri populare (1964), tripticul pentru cor de femei Dorul (1965), Mă luai, luai (1965), colindul La poartă Ia Ţăligrad (1965), Zece coruri de pe Someş (1969) etc. Din creaţia sa teoretică, amintim Cursul de armonie (Bucureşti, 1963).


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale