Ulpiu Vlad

Ulpiu VladNăscut la 27 ianuarie 1945 la Zărneşti, România, a absolvit în 1971 Universitea de Muzică din Bucureşti la clasa de compoziţie a lui Anatol Vieru, urmând între 1971-1972 cursuri de perfecţionare la Academia „Santa Cecilia” din Roma. În 1981 participă la International Composer’s Workshop, Borovetz, iar în 1984 la International Composer’s Workshop „Gaudeamus”, Amsterdam.

Personalitatea sa poate fi surprinsă în mai multe ipostaze, compozitor, cercetător ştiinţific în folclor şi etnomuzicologie (la UNMB şi la Institutul de Etnografie şi Folclor, între 1971-1980), redactor (1980-1984) şi apoi director (1984-1992) al Editurii Muzicale, director al Direcţiei Muzicii din Ministerul Culturii (1992-1993). Actualmente este profesor de citire de partituri la UNMB.

Lucrările sale, premiate de Academia Română (1985) şi de UCMR (1990, 1995) sunt publicate de Editura Muzicală (Bucureşti), Carciofoli Verlaghaus (Zürich) şi „Pro Viva”, Sonoton Musikverlag – Musikproduktion (München).

Demersul componistic al lui Ulpiu Vlad vizează întotdeauna expresia profundă, esenţele relevate sau revelate de jocurile dintre conştient şi subconştient, dintre lumină şi umbră, dintre vis şi coşmar. Problematica onirică ce-i domină întreaga creaţie nu este însă doar de ordin explicit-programatic, ci mai degrabă deţine semnificaţii metafizice şi intrinsec-muzicale ce re-acţionează „alchimic” la nivelul substanţei sonore.

Ceea ce surprinde în această muzică onirică, debarasată de excesul tensiunilor, dar pătrunsă de o „transcendenţă poetică” (Thomas Beimel), este remarcabila unitate de stil şi limbaj, compozitorul efectuând pe parcursul a aproape trei decenii o uriaşă „clasă de compoziţii”, începută în 1972 cu Vise I pentru orchestră de coarde şi continuată până astăzi cu Vise II, Bucuria viselor, Taina viselor I, II şi III, Din bucuria viselor, Jocul viselor, Deodată visele, Legenda viselor şi Împletirea viselor I, II şi III. Toate aceste opusuri, scrise pentru diverse combinaţii timbrale, sunt impregnate de o concepţie a operei deschise în care improvizaţia de sorginte folclorică se întâlneşte cu savantul aleatorism controlat, respectiva osmoză contribuind şi la inovaţii în planul semiografiei muzicale. O incredibilă ars combinatoria este aici pusă în joc, amintind în acest sens şi de o mai veche lucrare a compozitorului, ciclul cameral vocal-simfonic Mozaic.

Altele: Ulpiu Vlad@UCMR


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

Gândurile tale