Verona Maier

Născută la 31 decembrie 1961, în Bucureşti, Verona Maier începe studiul pianului la vârsta de 6 ani, la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 2 din Bucureşti, iar din 1975 devine elevă a Liceului de Artă “George Enescu” din Bucureşti, pa care îl absolvă în 1980. În vara verona_maier1aceluiaşi an este admisă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde îşi încheie studiile la clasa de pian a profesoarelor Ioana Minei şi Ana Pittiş, obţinând Diploma de Licenţă în 1984. În 1983 este deţinătoarea unei burse de studii din partea Guvernului francez pentru cursurile de pian ale Academiei de Vară de la Nisa. Din 1990 este cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, fiind in prezent lector la catedra de muzică de cameră. În 2006 a obţinut titlul de Doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, în urma susţinerii tezei “Alegerea spontană a tempourilor pentru preludiile şi fugile din Clavecinul Bine Temperat de J. S. Bach“. Debutul pe o scenă de concert a avut loc în 1970 în Bucureşti (într-un concert sărbătorind bicentenarul naşterii lui Beethoven). A desfăşurat în continuare o bogată activitate artistică, materializată în recitaluri, concerte şi cursuri de măiestrie susţinute atât în ţară cât şi în străinătate: Italia, Elveţia, Franţa, Grecia, Ungaria, Germania, Slovacia, Austria, Spania, Portugalia, Danemarca, Polonia, Suedia, Anglia, Cehia.

Participări la:

  • Festivalul Internaţional “George Enescu”, Bucureşti (1992-2007)
  • Festivalul Internaţional al Muzicii Noi, Bucureşti (1992-2002)
  • Festivalurile Internaţionale de la Palencia şi Santander, Spania (1995)
  • Festivalul “Festum Musicae”, Iaşi (1996)
  • Festivalul de Artă Medievală, Sighişoara (1996, 1998)
  • “Zilele Muzicii Româno-Americane”, Constanţa (1997)
  • Festivalul filmului elveţian, Bucureşti (2001)
  • Festivalul de Teatru Atelier, Sfântu Gheorghe (2002)
  • Festivalul “Max Deutsch”, Paris (2002)
  • Festivalul Artelor, Bucureşti (2004)
  • Festivalul “George Enescu”, Heidelberg/Mannheim(2005)

Manifestând o preferinţă deosebită pentru domeniul muzicii de cameră, îi acordă acesteia un loc privilegiat în preocupările sale. Din vasta literatură camerală şi-a însuşit şi a susţinut în recitaluri programe ce acoperă atât repertoriul clasic, cât şi creaţia modernă şi contemporană. A prezentat numeroase lucrări în primă audiţie. Din 1987 îşi îndreaptă atenţia şi în direcţia muzicii vechi, în acest sens evoluând în formaţii în care susţine partea de clavecin. Repertoriul său de clavecinistă cuprinde lucrări ce aparţin creaţiei muzicale a secolelor XI-XII şi merge până la maeştrii Barocului,trecând prin Renaştere. S-a apropiat şi de repertoriul pentru clavecin al secolului XX. Susţine, de asemenea, concerte la orgă din repertoriul Barocului, alături de alte instrumente.

Evoluând alături de prestigioşi dirijori şi interpreţi din România şi din străinătate, apare în formaţii restrânse cum ar fi duo-urile, trio-urile, cvartete sau cvintete cu pian, dar şi în cadrul unor orchestre de cameră, cum ar fi Orchestra de Cameră Radio, Orchestra de cameră “Simfonietta” sau Orchester Contemporary Opera Zürich. Colaborează cu Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, ansamblul “Concordia”, Daniel Kientzy (saxofon), Pierre Yves Artaud, Claudi Arimany, Alan Weiss, Virgil Frâncu (flaut), David Harris, Aurelian Octav Popa (clarinet), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Mayuko (vioară), Ioana Ostafi, Dorel Fodoreanu (violoncel), Ion Ivan Roncea (harpă), Sarah Meredith, Elisabeth Lawrence (mezzo-soprane) etc. Alături de Georgeta Stoleriu (soprană, lăută, percuţie), Anca Iarosevici (viola da gamba discant, alto, tenor) şi Robert Dumitrescu (viola da gamba tenor, fidelă, lăută, percuţie), face parte din formaţia de cameră Studioul de Muzică Veche, evoluând la clavecin şi percuţie.

A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune, fiind prezentă pe şapte CD-uri realizate în ţară şi în străinătate. De asemenea, a fost solicitată de o serie de regizori români la realizarea consultanţei de specialitate la muzica mai multor filme pentru marele sau micul ecran: “Moara lui Călifar”(Şerban Marinescu, 1986), “O vară de neuitat” (Lucian Pintilie, 1994), “Craii de Curtea Veche” (Mircea Veroiu, 1996), “Scrisorile prietenului” (Mircea Veroiu, 1997).

În 2004, a fost distinsă cu medalia “Meritul cultural” – clasa I, de către Preşedinţia României.

[ informaţie preluată de pe www.accumm.ro ]


Despre autor

rutişor
Rutişor ("voltinel") prezintă sepale caduce, e lipsit de petale sau acestea sunt foarte mici şi prezintă multe stamine lungi. Plantele spontane, ce trăiesc la noi şi care aparţin acestui gen, înfloresc vara şi suportă bine umbra.

un răspuns la “Verona Maier”

  1. DUMITRESCU NICOLAE spune:

    Un gand placut pentru o muziciana remarcabila si o doamna placuta Verona Maier!
    Particip de 11 ani la serile muzicale de la Palatul Sutu si ma simt bine cand sunteti in concert!
    Un admirator barbos!
    Nick Dumitrescu

Gândurile tale