Ziua VI SIMN [ 28 mai ]

Joi, 28 mai 2009 – Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, ediţia a XIX-a

Simpozion Aurel Stroe

Coordonator: Laura Manolache

Participanţi: Corneliu Dan Georgescu, Alexandru Leahu, Ruxandra Arzoiu, Valentina Sandu-Dediu, Sorin Lerescu, Octavian Nemescu, Octavia Dinulescu

Interpretează: Sorin Petrescu, pian, România

Program:

Gheorghe Costinescu Sonata * (versiune nouă) (premiera mondială)
Joji YuasaCosmos Haptic II – Transfiguration
Laura Manolache Plecarea ** (premiera mondială)

– pauză –

George CrumbMacrocosmos II (premiera în România)
Aurel Stroe Sonata a II-a ***

* Sonata for piano

Am compus versiunea iniţială a sonatei pentru pian în anul 1957, pe când eram student la Conservator, în România. Am revizuit-o, sau mai bine zis, am recompus-o exact cincizeci de ani mai târziu în Statele Unite. Pri n”recompunere” vreau să se înţeleagă îmbunătăţirea, restructurarea şi extinderea materialului deja existent. Din cele trei tempo-uri ale lucrării – Moderato energico, Andante poco rubato, and Presto con fuoco – prima şi cea de-a treia sunt structurate mai mult sau mai puţin în concordanţă cu forma clasică a sonatei; cel de-al treilea tempo foloseşte o combinaţie între o formă ternară şi una variaţională. De când am făcut o înregistrare în studio al celui din urmă tempo (pentru Radiodifuziunea Română, în 1957), nici unul din fragmentele lucrării nu a fost interpretat în public, simţind că nu am atins întregul lor potenţial. Temele principale ale Sonatei, unele chiar pătrunzătoare şi cromatice, altele mai lirice sau cu inflexiuni modale, m-au urmărit de-a lungul anilor. Recent, m-am simţit impulsionat de experienţele mele compoziţionale şi existenţiale să completez lucrarea imaginată iniţial. A apărut, oricum, surprinzător faptul că cel de-al treilea tempo, şi mai ales coda, a reuşit integra, în armonie cu ecourilor tempo-urilor anterioare, elemente de ragtime şi jazz. Acestea au apărut, parcă, pentru a marca finalul acestei lungi călătorii ce a însemnat compunerea Sonatei. (Gheorghe Costinescu, New York, 2008 )

** Plecarea

Inspirată din scrierea lui Urmuz, intitulată Plecarea peste hotare, această compoziţie dintr-un singur fragment foloseşte nu doar pasaje din acest text ( rostite de către pianist ), ci şi modul de a structura cursul muzical, printr-o surprinzătoare combinaţie de idei. Ca experienţă personală, aici am îndrăznit pentru prima dată să asociez cuvintele cu muzica, într-o manieră timidă, fascinată şi susţinută de prietenul meu – pianistul. Partitura este scrisă pentru Sorin Petrescu şi interpretată de acesta la ediţia actuală a SIMN. (Laura Manolache )

*** Sonata a II-a

Surprinzător de originală, teoria compoziţională a lui Aurel Stroe integrează o serie de concepte împrumutate din ştiinţele contemporane, în principal din matematică (teoria catastrofei a lui Rene Thom) şi fizică (interpretarea lui Ilya Prigogine a celei de-a doua legi a termodinamicii). În mod special, Sonata a II-a (1984), cunoscută şi ca „Termodinamica”, se focalizează pe cea din urmă, cu toate că există şi o muzică de tip morfogenetic (catastrofal) în substratul structurii acestei lucrări. Aici sunt ilustrate concepte-cheie ale lucrării ştiinţifice a lui Prigogine, direcţia, ireversibilitatea sau fluctuaţiile timpului, caracteristice sistemelor care se auto-guvernează, ducând la o nouă ordine interioară. Sonata are două tempo-uri , Clepsidre şi Fluctuaţii, separate de o Interpolare – un motiv apăsător scurt, preluat din Sonata I (Morfogenetica). Acesta se comportă ca un factor perturbator printre fluctuaţii, ceea ce , în mod virtual, ar trebui să restabilească ordinea în haos. Cele două tempo-uri reflectă o serie de dihotomii, regăsite şi în scrierile lui Prigogine – structuri staţionare şi disipative, echilibru şi fenomene de dezechilibru, procese lineare şi nelineare. Dat fiind accest cadru de filozofie a ştiinţei, Sonata a II-a ridică un semn de întrebare important privind ontologia muzicală, oglindind perspectiva lui Prigogine, adică aceea „de la a fi la a deveni”. (Octavia-Anahid Dinulescu)

Interpretează: Ansamblul bulgar de muzică contemporană

Componenţă: Mila Pavlova, flaut; Rosen Idealov, clarinet; Valentin Toshev, violă; Tsvetelina Panaiotova, pian

Program:

Dragomir YossifovCinq petits adieux pentru clarinet (premiera în România)
Maia Ciobanu Concert pentru pian şi mediu electroacustic *
Anatol Vieru Couple for Cl & Vla **
Lazar NikolovSonata per Fl e Pf (premiera în România)
Velislav ZaimovTrio per Fl, Cl e Vla (premiera mondială)
Julia TsenovaMessage pentru flaut, clarinet, violă, pian (premiera mondială)

* Concert pentru pian şi mediu electroacustic

O lucrare romantică declarată, Concertul pentru pian şi mediu electroacustic are ceva din structurile sonatei şi ale melodiei cu variaţiuni, precum şi din atitudinea concertului academic pentru pian – ca pretext pentru a descrie diversele modalităţi şi/sau grade posibile de implicare a artistului. După expunerea primei părţi, atmosfera bizară şi lirică este brusc întreruptă de melodia cu variaţiuni a celei de-a doua părţi, într-o manieră retorico-dramatică. Pianul interpretează partea dominantă şi proiectează
propriile imagini în schimbare. Tensiunea acumulată explodează cu totul în ultima parte – Fantezia. Aici sonata îşi desăvârşeşte structura, implicând de asemenea ideile de bază ale părţii mijlocii. Reamintind de relaţia solist – orchestră a concertului tradiţional, legătura pianist – înregistrare capătă noi aspecte în cele trei fragmente ale lucrării. Partea electroacustică participă la dezvoltarea unor alter-ego-uri ale pianului şi îşi descrie propria traiectorie şi personalitate. În ciuda structurii rigide de sonată de la început, semnificaţia romantică a formei este exprimată prin maniera sa deschisă, necopiind, ci regândind, reinterpetând şi justificând cu mai multe argumente muzicale această estetică, fără a rezolva tensiunile, fără a spera la obţinerea echilibrului, prin motivaţia sa psihologică depăşind stiluri şi istorie.

** Couple pentru clarinet şi violă este preluată dintr-o serie recentă de duete scurte, pentru diverse combinaţii de instrumente. Această lucrare îşi are originea în bucuria absolută de a compune. Este ornamentată cu fine fragmente de sunet microtonal, ce sunt constant străbătute de izbucniri sincronizate de sunet.

Interpretează: Atelierul de muzică contemporană ARCHAEUS

Conducerea muzicală: Liviu Dănceanu

Componenţă: Anca Vartolomei, violoncel; Rodica Dănceanu, pian; Dorin Gliga, oboi; Şerban Novac, fagot; Ion Nedelciu,clarinet; Alexandru Matei, percuţie; Marius Lăcraru, vioară

Colaborează: Mălina Dandara, vioară; Maria Ciurduc, violă; Alexandru Mihalcea, chitară

Program:

Ştefan Niculescu Sincronie I *
Ulpiu Vlad
Rezonanţe-n viitor IV ** (premiera mondială)
Livia Teodorescu-Ciocănea Polyspectralia *** (premiera în România)
Costin Miereanu Sept minutes autour de moi
Horia Şurianu Evocation ****
Liviu Dănceanu Diario minimo ***** (premiera mondială)
Călin Ioachimescu Palindrom ******

* Sincronie I

Sincronie pentru 2-12 voci instrumentale reprezintă o clasă de compoziţie cu multiple combinaţii posibile. Cu o extraordinară însemnătate auto-conştientă, autorul a elaborat şi experimentat cel mai viabil şi plin de posibilităţi sistem de compoziţie – heterofonia. Este vorba despre sincronie – comparabilă cu fuga (axiologic şi cronologic), cu sonata (formă tipică de monofonie) sau cu lied-ul (ca o caracteristică a monodiei acompaniate). Şi, ca orice alt principiu fundamental, sincronia este egală cu simplitatea şi împlinirea. Compozitorul operează cu transparenţă: heterofonia îşi arată faţa sa naturală. Unică şi multiplă. Voci singulare şi multiple. Coincidenţă şi divergenţă: iată fluxul şi refluxul sincroniei. Cât despre formele simetrice ale acesteia, ele sunt coincidenţa unui fenomen acustic primordial, precum naşterea şi propagarea sunetului. (Liviu Dănceanu )

** Rezonanţe-n viitor

Această lucrare pentru oboi şi înregistrare, combină o serie de secţiuni puternic individualizate, deschizând porţi spre diverse lumi sonore, împletind momente de tăcere aparentă cu stări de intensă tensiune dramatică.

*** Polyspectralia (Trio pentru Clarinet în Si b, Vioară şi Pian)

Lucrarea Polyspectralia a fost scrisă în iunie 2008, în cadrul stagiului de cercetare postdoctorală (Endeavour Award Psotdoctoral Research Fellowship) efectuat la Monash University, Melbourne, Australia. A fost interpretată în cadrul Festivalului Music in the Round ce s-a desfăşurat în septembrie 2008 în sălile de concerte ale Universităţii Monash, Melbourne. Lucrarea încearcă să combine două lumi sonore şi totodată două filosofii asupra sunetului, respectiv gândirea vest-europeană cu cea est-europeană (cu influenţe ale Orientului Mijlociu). Ethosul diferit al celor două culturi corespunde anumitor caracteristici spectrale, evidenţiate prin scriitură, intonaţional şi timbral. Limpezimea, dinamismul precum şi complexitatea armonică a structurilor de tip clasic vest-european constrastează cu starea meditativă, aproape improvizatorică, heterofonii cu intonaţii netemperate, bazate pe o pedală de tip ison a structurilor de factură est-europeană şi chiar orientală. Polyspectralia sugerează confluenţa celor două culturi la nivelul energiei spectrale. (Livia Teodorescu Ciocănea)

**** Evocation pentru chitară – după Nietzsche, un proces artistic implică echilibrul între apolonian şi dionisian, redat în muzică de o relaţie proporţională între consonanţă şi disonanţă. Bazată pe structuri modale, Evocation reiterează un proces melodic şi armonic, reamintind alte vremuri – cele ale muzicii medievale şi ale trubadurilor. Precum sugerează şi titlul, lucrarea readuce în prezent unele tipare stilistice corespunzătoare muzicii medievale, redate într-un context modal contemporan. Interesul pentru armonia modală ce caracterizează această partitură, este, de fapt, o trăsătură distinctivă şi în alte lucrări ale autorului, dovadă că acest bogat sistem armonic încă mai poate fi fertil. Există posibilităţi diverse de a armoniza o melodie. De fiecare dată când melodia este ascultată, o armonie diferită creează o formă muzicală de variaţii consonante; melodia apare astfel nouă, chiar dacă variaţiile sunt mai degrabă apropiate şi derivate una din cealaltă. Partitura a fost publicată la Paris, în 2007, de către editorul francez Henry Lemoine şi interpretată în diferite ţări.

***** Diario minimo

„Cum ar fi, m-am întrebat,dacă mi-aş înregistra impresiile sonore zilnice într-o manieră cât se poate de frugală şi de spontană? Zis şi făcut. Astfel, a luat naştere Diario minimo op.112, pentru cvartet de coarde. Am aruncat una peste alta, în această lucrare, gândurile, anxietăţile, căutările proprii, cascade de idei estetice. M-am dezgolit de toate secretele, uneori cu o insolentă imprudenţă, alteori cu dorinţe de umor şi vervă genială, dar întotdeauna cu sinceritate arzătoare. (…) Timp de o lună, în iulie 2007, sub semnul Racului-zodie în care m-am născut – mi-am exersat abilitatea de a mă exprima rapid şi clar. Ulterior, m-am hotărât asupra titlului, pe măsură ce am descoperit Misreadings, al lui Umberto Eco. (…) Diario minimo este o poveste. În ea m-am pierdut şi m-am regăsit timp de o lună.” (Liviu Dănceanu).

Lucrarea este structurată în şapte părţi ( Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică), ce pot fi interpretate atât individual, cât şi în grupuri de 2-7, respectând ordinea iniţială. (Liviu Dănceanu)

****** Palindrome 7 pentru clarinet, fagot, clape-sintetizator, vioară, violoncel şi percuţie se centrează pe ideea de simetrie – palindromul fiind reprezentarea ideală a acesteia. Lucrarea este alcătuită din trei secţiuni, interpretate fără întrerupere, structurate pe serii simetrice, rezultate din permutarea circulară a succesiunii numerice: 1, 2, 5, 7, 9, 12, însemnând valori aplicate tuturor parametrilor muzicali (ritm, tonuri, timbre, distribuţie, proporţii temporale etc. ). Dar grila de combinaţii este întotdeauna subordonată cerinţelor de expresie şi semnificaţie ale muzicii, generând diverse ipostaze sonore, în funcţie de algoritmul ales pentru producerea sunetelor. În acest fel, lucrarea permite sumarea unei oarecare libertăţi a opţiunilor componistice, în interiorul unor definiţii riguroase.


Despre autor

brebenel
Brebenelul ("Corydalis sp.") are 2 frunze compuse, lung peţiolate, şi inflorescenţe de flori albe, roz, purpurii sau liliachii, zigomorfe, cu 4 petale (una din ele fiind transformată în pinten şi cu 2 stamine ramificate). Înfloreşte primăvara, în aprilie-mai, sau chiar în martie, dacă iarna a fost blândă.

Gândurile tale